Nu, nu e vorba de onorabilul Avram Crăciun, nici de vestita colindă englezească, nici măcar de variantele ei canadiene, adică în interpretarea lui Hrușcă, să nu vă gândiți nici la Home Alone unu și doi, filme obligatorii de Crăciun, chiar dacă în partea a doua, îndrumându-l în direcția bună pe Macaulay Culkin, apare pentru câteva secunde chiar Donald Trump în persoană, da, acel Trump de care de o vreme ați auzit cu toții.

Nu vom vorbi aici nici de dispariția subită din peisaj a primarului orașului nostru mult iubit, nici de Andrei Ando, director plin la Consiliul Județean, devenit astfel cel mai mare jurnalist-activist arădean de după Dorel Zăvoianu, trecem pe lângă Cioloș, Dragnea și Fifor, nu ne vom opri nici în dreptul primei musulmane a țării, vom merge, cum ar veni, drept la țintă, vom reliefa aceste misterioase arcuri peste timp care leagă trecutul nostru cu viitorul lor prin prezentul comun, aruncându-ne pentru o clipă în eternitatea spre care tindem până la urmă cu toții.

Desigur, sărbătorim, creștinii, cu toții, Crăciunul cu gândul la nașterea Mântuitorului, chiar dacă cei mai libertini dintre noi știu că această sărbătoare e de când e lumea și a fost dedicată de atunci solstițiului de iarnă, momentului dătător de speranță în care întunericul face pasul înapoi, recunoscându-se învins încă odată de lumina care va porni noul ciclu al naturii și al vieții pe Pământ.

Chiar și așa suntem în minoritate flagrantă, noi creștinii, poate o treime din total, nemaivorbind de faptul că din această treime cel puțin jumătate ține Crăciunul doar de plăcerea sărbătorii și pentru tot ce decurge de aici.

Nu contează, veți zice, civilizația atlantică, iudeo-creștină la bază, are o influență mult peste numărul ei în persoane și indivizi, drept urmare Crăciunul a devenit o sărbătoare planetară: băștinașii din Guadelupe îl fac pe Moș Crăciun din nisip, eschimoșii ridică pomi de Crăciun din ghiață iar diavolii din Tasmania se transformă în această zi în îngerași de ți-e mai mare dragul.

christmas1

12555105

Este adevărat, binefacerile societății de consum planetare sunt nelimitate, posibilitățile ei nu cunosc nici ele marginile, nu e o problemă să faci zi din noapte, vară din iarnă, fecioară din matroană și campion la haltere din pensionarul care se pregătește de o nouă operație la prostată.

Cu atât mai ușor să faci din alb negru, din bine rău și din adevăr minciună.

ion-iliescu-822615l

Uitați-vă, nu mai departe, la Ion Iliescu.

Pensionar și el, cu prostata sperăm în regulă, s-au trezit niște procurori să-l dea în judecată tocmai acum de Crăciun.

De parcă n-ar fi avut timp destul la îndemână începând cu acel Crăciun din 1989 în care Ion Iliescu ne-a făcut un cadou, credea el, mai mare decât orice ne-am fi putut dori, exterminându-l nu neapărat creștinește și cu atât mai puțin tovărășesc pe unul numit Ceaușescu, împreuna cu soția numită Elena, și care a avut o singură vină majoră – ați remarcat, sper, cât de mult îi place Domnului Ion Iliescu acest cuvânt! –, aceea că a ajuns secretar-general înaintea lui.

Înconjurat de alții ca Petre Roman sau Gelu Voican Voiculescu de parcă ar fi fost Craii de la Răsărit care în loc de Vestea cea Bună a Nașterii au adus-o pe aceea și mai bună a Morții, Domnul Iliescu se vede urmărit pentru ce a crezut el atunci că ar fi o adevărată mântuire pentru românii orbecăind între minciunile pe care tot el și ai lui au avut grijă să le împrăștie printre ei decenii la rând.

Desigur, Crăciunul pentru Domnul Iliescu se suprapunea perfect cu solstițiul de iarnă din 1989, normal, n-a făcut ce a făcut de capul lui, s-a sfătuit, firesc, cu cine trebuia, și, uite, în loc de mulțam, că de Osana n-avea pretenții, se apucă unii, deviaționiști, în mod evident, să-l dea la Tribunal!

Să nu-ți vină atunci să-ți iei câmpii, să te iei cu mâinile de cap la atâta ingratitudine și lipsă de spirit revoluționar, ce Crăciun, ce Christmas, vai și amar de poporul care își devorează proprii salvatori, mântuitori, mineri, turnători, trădători, ce mai contează, ne va zice de această dată din nou Domnul Iliescu.

Dacă ne va zice ceva, dacă oroarea acestei crase nerecunoștințe nu-i va îngheța discursul pe buze, nu-i va amorți sentimentul firesc pe care un tovarăș îl simte pentru celălalt tovarăș.

Și tocmai acum  când are un demn urmaș în persoana lui Liviu Dragnea.

Un tânăr de perspectivă, un ilegalist autentic, chiar dacă își ispășește condamnarea cu suspendare, nu e ca pe vremuri, la Doftana, închisorile sunt mai dotate ca garsonierele tovarășelor din ilegalitate, poți studia, scrie cărți, să te pregătești de doctorat, dar oricum, Dragnea este un tovarăș de viitor, harnic și hotărât și care nu va aștepta decenii la rând să ocupe locul pe care îl merită.

Se vede asta și din modul în care a condus partidul la victorie, cum a reușit să-i surprindă pe toți, până și pe tovarășii din URSS, pardon, Rusia, cu nominalizarea tătăroaicei.

Extraordinar de talentat acest tovarăș Dragnea, auzi, Domle, femeie, musulmană, cu asta i-a dat gata pe occidentalii leșinați de atâta corectitudine politică, dar pe de altă parte măritată cu un sirian de a lui Assad, iar cu asta i-a terminat și pe tovarășii de la Moscova.

Ehei, să fi avut Domnul Iliescu un camarad ca toașu Dragnea prin anii șaizeci, nu mai aștepta el după Ceaușescu și șleampăta aia de nevastă-sa, prelua frâiele chiar de la Congresul al IX-lea, imediat după toașu Dej.

Găsea Dragnea ceva, o chichiță, îi îmbrobodea pe Maurer și ceilalți de nu mai știau ăia pe ce lume se află, și să vezi atunci construcție socialistă multilateral dezvoltată!

3130ed44_erry-merry-christmas-christmas-x-mas-x-mas-1-seasons-greeting-girl-on-girl-xmas-ceca-sexy-crismath-girls-happy-holidays-images-winterweihnachten-arena_large

Din păcate vremurile au trecut, vârsta-i vârstă, tinerii de astăzi sunt nerecunoscători și lipsiți de elan revoluționar, cine știe și cu Dragnea ăsta, ce se va alege din el după Crăciun, este chiar o neobrăzare să ți se impute că i-ai adus pe mineri la București, mare lucru, au făcut și ei o excursie de studiu, unii fără asta nu vedeau capitala în veci, ce Crăciun, auzi la filfizonii ăștia școliți pe la americani pe banii unui evreu ungur, vorbesc de iertare, iubire și compasiune și pe urmă te bagă la tribunal!

Nu era mai bine pe vremuri: 1 Mai era cald și mici și bere, de 23 August după defilare te duceai la ștrand, mici și bere până noaptea târziu, chiar nu mai e nimic de făcut cu tinerii ăștia de astăzi că nu știu să se distreze ca lumea, până și Dragnea ăsta, altfel de nădejde, se apucă să se tragă de șireturi cu unul care se crede președintele României dar pe vremea tovarășului nu ajungea nici măcar inspector școlar la Sibiu!

Vai, ce Crăciun nerecunoscător!

 

 

E. Nola, 26 decembrie 2016, 11:20 AM