Săptămâna trecută, tribunalul din Timișoara a pus capăt operei bufe care se joacă la Arad de câțiva ani printre schelele din jurul și scheletele din interiorul Palatului Cultural.

După ce a câstigat la Arad, Alin Văcean a pierdut la Timișoara procesul cu Primăria și cu noul director interimar al Filarmonicii, completul de judecată timișan consfințind demiterea lui Alin Văcean din postul de director al Filarmonicii arădene.

Astfel s-a terminat îndelungata poveste care a început odată cu promovarea țânărului Văcean într-o funcție pentru care nu avea calitățile și experiență necesară, ajungând acolo la fel ca toti ceilalți care ocupă funcții pe baza complicatei încrengături de interese din interiorul grupului aflat la cârma urbei și care seamănă mai mult cu cele din sudul Italiei și nu cu pretențiile de la Bruxelles sau alte locații importante ale Uniunii Europene.

Acum, cu sentința Curții de Apel din Timișoara la dosar, s-ar părea că s-a pus punct după o tevatură care a făcut deliciul opiniei publice si al presei ani la rând, însă, după câte ne dăm seama la o primă judecată, lucrurile nu sunt deloc atât de simple.

Mai ales pentru Gheorghe Falcă, cel ascuns în umbra vicelul Bognár, respectiv a sindicaliștilor nemulțumiți.
Nu este niciun secret, în spatele lui Alin Văcean stă cineva mult mai puternic, un om față de care Gheorghe Falcă are niste obligații dacă nu chiar datorii, iar acest om este chiar fratele mai mare, Adrian Văcean, cel care de fapt a fost instrumental în promovarea frățiorului cam necopt pentru funcție. Sigur, așa e în familie, ești ajutat cât si cum se poate, dar până la urmă o faci cu mâna ta, ajutorul fiind prea puțin atunci când este vorba de propriile tale acțiuni si gesturi.

alin-vacean-adrian-vacean-1

Reacția lui Alin Văcean la aflarea veștii că s-a terminat nu-l caracterizează, este un text cam pompos, e drept, dar defensiv și plin de șopârle cam transparente.

Cea mai periculoasă este sopârlița care îl absolvă pe Gheorghe Falcă de responsabilitatea deciziei sale de a-l sacrifica, aruncând vina pe un subaltern despre care chiar textul spune printre rânduri că de fapt nu contează.
Cităm pe sărite, încercând ca pe lângă conținut să redăm ceva și din măreția stilistică a declarației: „Viața e un zar… una peste alta, a triumfat neprofesionalismul administrației locale în a gestiona o perpetuă situație de nemulțumire de la Filarmonică, veșnicul grup de presiune sindicalistă și ipocrizia Domnului Bognar, care, de dragul unei vieți veșnice, neperturbată, în liniste, ca viceprimar execută cam tot ce «sindicații» comandă”.

Ați reținut, sper, cine este de vină pentru îndepărtarea Domnului Alin Văcean de la Filarmonică: nu, sub nicio formă nu Gheorghe Falcă și cu atât mai puțin veșnicele nemulțumiri la adresa Domniei sale, nu, de vină este Domnul Bognár, viceprimarul veșnic, cel care, în speranța nemuririi, execută tot ce comandă instrumentiștii de la Palatul Cultural aflat în veșnică renovare.

10391001_962705367088168_6853609909153062425_n

Textul Domnului Alin Văcean, scris si conceput de el însuși sau poate chiar de fratele mai mare ca un răspuns superb si superior la hotarârea Curții de Apel din Timișoara, se încheie mai mult decât apoteotic: „Filarmonica de acum? Nirvana celor trândavi sindicaliști! Legat de mine? Au fost niște ani minunati, poate tocmai datorită presiunilor și a meciurilor de șah trăite, mi-au dezlegat frumos orizontul universalității”.

Este adevărat, nu e de ici de colo să-ți dezlege Falcă orizontul universalității, în această viață care este un zar, în nirvana instrumentiștilor de la Filarmonică!

Diferența dintre pseudointelectualul simbol al Aradului, Andrei Ando, și acest adolescent întârziat care se ascunde în umbra fratelui său mai mare este prezența în urme a simțului realității la primul, exact atâta cât trebuie ca impostura să se transforme într-o poveste de succes și nu într-un eșec răsunător.

Ando nu iese în public cu declarații scandaloase și provocatoare, stă frumos la cutie și vorbește cât trebuie, păstrând aria cea mare de omagiu pentru situații intime.

12036386_1103116789713691_5874456128895701005_n

Domnul Văcean cel tânăr, mult mai naiv și încrezător în calitățile sale, pare a nu realiza nici acum că putea rămâne bine, mersi director la Filarmonică exact atâta timp cât Falcă este primar dacă își vedea de treabă, își păstra textele de adolescent frustrat pentru sine și prieteni, asculta până la capăt sfaturile de om umblat ale fratelui său Adrian, nu sindicaliștii și cu atât mai putin Domnul Bognár l-au debarcat, ci lipsa lui de măsură, mai precis, coborând la nivelul de înțelegere al orizontului universalității sale, în cazul Domniei sale gura a bătut curul, Falcă ajungând în situația în care, mai ales după vestitul videoaș din Insulele Mauritius, păstrarea lui Alin Văcean ca director, în pregătirea alegerilor locale din primăvara lui 2016, i-ar fi dăunat prea mult imaginii sale de om hotărât și curajos și care n-are nicio problemă să scape de oamenii care i-au devenit nefolositori.

alin-vacean-paula-cojocari-890x395_c

Și iată, cu ajutorul lui Ando, am reusit în final să răspundem si la întrebarea ascunsă în titlu: nu, funcția nu schimbă omul, ci omul schimbă funcția!

Ești cel ce ești, iar asta nu se schimbă odată cu promovarea într-o functie sau prin cățărarea continuă pe scara măgărească, eventual, fiind sus la vedere, se vede mai bine și de toți cei care te bagă în seamă.

Da, Falcă este tartorele, Bognár încearcă și el să se descurce cum poate în această situație, Ando se folosește de orgoliile oamenilor mici din jurul său pentru a ajunge la cașcaval, iar Domnul Alin Văcean, ce să facem, coboară la nivelul de manifestare al orizontului universalității sale…

Rămâne de văzut dacă a învățat câte ceva din această poveste, iar în viitor va ține cont mai mult de sfaturile lui Big Brother.

E. Nola, 15 mai 2017, 1:30 PM