Exemplul fiind la noi în ogradă, nu trebuie să recurgem la altele, mai mult decât numeroase în zilele din urmă prin presa națională și nu numai.

Fostul ministru al Educației, Mircea Miclea, într-un amplu interviu, vorbește despre înțepenirea în proiect, despre marșul înapoi spre glorioasele vremuri ale tovarășilor care le știau pe toate dar n-aveau habar de nimica.

Pomenește de Legea Educatiei din 2011 care a devenit hârtie moartă, plutind ca un ziar luat de vânt peste ruinele unui sistem educațional proptit încă în mortarul ideologic totalitar, în care important este programul, planul, omul mai mult încurcă.

Este vorba de dascăl, înainte de toate, fostul ministru considerând, cam asemănător cu cel care scrie aceste rânduri, că până când nu vor fi recunoscuți si promovați în functii de conducere profesorii competenți, pregătiți profesional și cu atitudine morală puternică, boala, în loc să se vindece, se va agrava pe măsura trecerii timpului.

La Arad, anul școlar se deschide festiv, ca peste tot, fără să știm exact cine este de fapt inspectorul școlar general, cu peste 20 la sută dintre școlile județului neavând autorizația de funcționare din partea DSP-ului, asta neînsemnând însă că aceste școli nu-și vor primi elevii, că serbarea de început de ani nu va fi la fel de înălțătoare și lipsită de conținut autentic ca în cele care au acest aviz.

Doamne ferește de căldură mare, de soare strălucitor, un adevărat flagel pentru aceste serbări cu elevi stând în careu, cu inspectori și oficiali de peste tot în fața lor la mese decorate cu flori, cu acele cuvântări eterne în care se spun fraze strălucitoare de atâta folosință, cu asigurări pentru elevii dintre care cei mai puțin pregătiți leșină de fericire și de soarele care îi bate în cap întru gloria celor care în loc să facă ceva perorează la nesfârșit fraze de care și ei sunt plictisiți de moarte.

Pentru cei care au urmărit romanul politist al numirii încă nefinalizate a inspectorului-general interimar al județului, să vă spunem ca Maria Pașcalău, directoarea Liceului National de Informatică, va fi prezentă la festivitatea de la ora zece din școala pe care o conduce, neștiind încă dacă va prelua și când conducerea interimară a Inspectoratului, având în vedere că cererea ei de suspendare din functia de director zace undeva la respectivul Inspectorat, îngropată în birocrația care servește interesele cuiva, dar în mod sigur nu ale învățământului arădean.

De altfel, sursele noastre spun că directoarea a fost șicanată în aceste zile și prin alte metode, cel mai vizibil fiind menționarea liceului printre școlile care n-au avizul DSP-ului, asta în ciuda faptului ca înainte de unire ambele școli – Liceul Iuliu Maniu și Generala 5 – le aveau.

Sunt acțiuni pe care nimeni nu și le asumă, nemaivorbind de explicațiile care port fi furnizate oricând, rezultatele unui astfel de comportament însă se văd în starea jalnică în care a ajuns sistemul de învățământ românesc.

iskolakezdes

Bazat pe coruptie și incompetență – amintiți-vă ce revoltă a fost la introducerea camerelor de înregistrare la bac și cum s-a prăbusit promovabilitatea cu această măsură! – învățământului românesc îi lipsește dimensiunea esențială, cum am spus mai sus: centrarea pe elev și student prin cadre didactice competente și oneste.

Tevatura din jurul manualelor din acest an este un nou semn al stării în care am ajuns, caracterizată prin îmbinarea acestor trei factori care se presupun și se susțin unul pe altul: incompetență, birocrație, corupție.

Desigur, acum la început de an școlar, e obligatoriu să spunem ceva înălțător, să le urăm succese și împliniri prichindeilor care intră acum „pe băncile școlii”, elevilor în general, să le urăm de asemenea impliniri dascălilor care se ocupă de ei.

Noi tocmai asta facem, atrăgând atenția pe direcția greșită în care mărșăluim neabătuți de ani buni, fără să ne pese că de starea și de calitatea școlii depinde viitorul comunității.

iskola

Fără să băgăm în seamă că prostia care ne inundă prin toate canalele, formale sau informale, incultura obraznică și agresivă, prostul gust, lipsa de maniere, o manelizare și becalizare generalizată a societății se datorează faptului că școala nu-și mai exercită acest rol de culturalizare, educare si pregătire a tinerei generații pentru provocările viitorului.

Într-o polemică nu de mult am afirmat că școala nu înseamnă săli, calculatoare, dotări ultrasofisticate. Nu că n-ar fi bine dacă ar fi!

Școala este dascălul și copiii, tinerii care îl înconjoară, cred în el sau în ea, în intențiile sale, în onestitatea și dorința acestuia să îi pregătească pentru ce va să vină.

Cu profesori făcuți la fără frecvență prin nenumăratele – inflația înseamnă scăderea valorii! – universități din țară din care doar trei ajung pe lista cu primele 1000 de universități din lume – Cluj, dincolo de 600, Iași și Bucuresti, de 800 -, cu doctorate cumpărate la kilogram, cu salarii de care râd până și femeile de serviciu de la ultima bancă falimentară.

Așa încât, eu le urez, pentru noul an școlar, tinerilor dascăli adevărați, iar acestora elevi care vor să învețe si nu sunt acolo doar pentru diploma care se eliberează la sfârșit!

E. Nola, 11 septembrie 2017, 8:30 AM