Neascultând radioul doar în mașină, prind pe drumul de întoarcere de la premiera din Békéscsaba a arădenilor de la Kamaraszínház – relatarea într-un alt articol! -, o reclamă pe un post deocamdată neidentificat.

Este de fapt un selfpromotion, un concurs care să scrijeleze și mai adânc numele postului în conștiința ascultătorului nepregătit. Se va câștiga un frigider plin de toate cele necesare unui trai neneacă de sărbători iar pentru asta, zice crainicul cu vocea studiat libidinoasă, nu trebuie decât să grohăi ca porcul.

Da, ați citit bine, așa cum am auzit și eu bine, cu toate că la început nu-mi venea să cred urechilor. Identific postul pe ecranul aparatului din mașină, e tare de tot, este unul dintre primele posturi fm din țară, nu-i spun numele doar pentru că refuz să grohăi și eu ca porcul.

Textul, reluat de nenumărate ori în decurs de o oră – da, știu, am fost mascochist, dar aveam țeluri nobile! -, din care aflăm că cel mai cel mai grohăit va fi recompensat cu vârf și îndesat, este acompaniat de melodia O, brad frumos, o, brad frumos, numai că textul sună de această dată adecvat și ucigător: O, grooh frumos, o grooh frumos…

Se potriveau toate.

Veneam de la premiera unui spectacol în care personajul principal este un porc, iar peste o zi mă aștepta o altă acțiune porcină: alegerile de ieri.

Nu știu cifre când scriu aceste rânduri – e duminica după amiază –, știu însă cât de ignobilă, porcească cu alte cuvinte, a fost campania electorală care a precedat-o.

Cu cornuri mucegăite ambalate în pliante electorale oferite copiilor de Miculaș, cu alți fluturași cărați de aceeași copii sau alții pe la casele oamenilor în timp ce potențialul senator îi urmărea din BMW-ul cu număr de Italia.

De altfel, acel reportaj realizat de unul dintre cititorii Specialului – să ne bucurăm că avem astfel de cititori! – a fost un exemplu de instinct jurnalistic autentic iar discuția dintre cetățeanul care filma „acțiunea” și „politicianul” cu număr de Italia o parafrază la un dialog absurd la auzul căruia atât Beckett cât și Eugen Ionescu ar fi murit de ciudă că lor nu le-a trecut prin minte.

În timp ce scriu mă mai uit în treacăt la noutățile care apar pe paginile de socializare, remarc ultima mare manipulare, pe cea a exit-poll-urilor care curg de la unsprezece dimineața anunțând parcă iminența Apocalipsei.

Dincolo de caracterul lor ilegal, rostul fiind evident tot manipulator, frapează modul primitiv al intenției și concepției, lipsa totală de seriozitate și profesionalism, dorința lor de accesa mintea oricum încuiată a alegătorului vizat.

Toate acestea ne proiectează imaginea acestui alegător așa cum apare ea în fantezia limitată a celor care confecționează aceste manevre despre care până și porcul pe care îl imită ar grohăi pe el de râs: se pare că „maeștrii” noștri sunt la fel de impostori și nepregătiți în manipulare ca și în construcția de autostrăzi sau de piste de biciclete.

Omul căruia se adresează ei este imaginea lor în oglindă: incult și obsesiv, gregar până sub nivelul porcului, preocupat doar de mâncare și băutură, de sex și fotbal de doi lei sau, pe partea feminină, doar de cursurile miraculoase de slăbit și prilejurile așa-zis mondene unde își poate etala toaleta de țopârlancă după ce coboară din BMW-ul second-hand al soțului cu număr de Italia.

Dintre toate se distinge campania PRU, de un infantilism aproape inimaginabil.

Înființat de PSD prin Ponta tocmai pentru a transmite mesajul naționalist păstrat tactic în surdină la PSD, dorind să ia locul României Mari a lui Vadim (înființată la vremea respectivă de predecesorul lui Ponta pe lângă Iliescu: Petre Roman), atât au înțeles copiii ăștia întârziați: dacă vrei să-l sperii pe românul schițat mai sus nu trebuie să faci nimic altceva decât să-i arăți un ungur.

Nu bozgor, că e ilegal, ci unghur ca să se înțeleagă despre ce vorbim dar să nu se poată lega nimeni de asta, fiindcă noi nu vorbim de unguri, ci de unghuri.

Nemaivorbind de mesajele în care îndemnau oamenii la vot în ziua votului, spunându-le că dacă UDMR nu face cinci la sută nu va intra în Parlament.

De altfel aici avem o problemă mai generală.

Se pare ca nimeni, nici măcar UDMR, nu a fost interesat să se afle că modificările aduse Legii electorale nu mai condiționează intrarea în Parlament doar de procentul de cinci la sută: în conformitate cu noul prag, numit și alternativ, orice formațiune politică, partid, care în patru județe face mai mult de 20 la sută din voturi intră automat în Parlamentul României.

Este cât se poate de clar că modificarea din 2015 a fost făcută în interesul UDMR, în consensul tuturor partidelor „românești” interesate oricând de o alianță care dă bine la Bruxelles, formațiunea numărul unu – că mai sunt și altele mai puțin agreate de clasa politică românească – a maghiarilor din România fiind singura care poate conta pe un astfel de rezultat.

În patru județe – Harghita, Covasna, Mureș, Cluj – cu vârf și îndesat, în alte două-trei – Satu-Mare, Bihor, Sălaj – relativ lejer.

Faptul că UDMR nu insistă pe acest prag alternativ este oarecum firesc, încercând să-i capaciteze astfel pe  votanții unguri să iasă în număr cât mai mare la vot, în cazul PRU însă este vorba de o manipulare grosolană menită să fortifice imaginea lor de bun patrioți, dușmani de neoprit al presupusului revizionism șoroșist-unguresc chiar dacă în realitate nu sunt altceva decât gura care grohăie ceea ce n-are voie să spună cu voce tare PSD-ul.

O porcărie ca oricare alta, ca să rămânem în termenii propuși de mass-media comercială a zilelor noastre, un grohăit cu care poți câștiga, dacă nu alegerile măcar un frigider plin de sărbători.

Sursă fotografie: Facebook Alina Gorghiu 

Pentru că, până la urmă, despre asta este vorba.

PSD-ul a preluat din zbor discursul izolaționist-naționalist, grohăitul la modă în Europa și mai nou și în SUA, reușind să scoată de sub picioarele pseudo-dreptei penelisto-pedeliste covorul fermecat cu „prin noi înșine”, reușind ceva aproape inimaginabil pentru un partid care se declară social-democrat, cu alte cuvinte de stânga: să câștige alegerile cu un discurs naționalist de extremă-dreapta.

De ce să ne mai mirăm atunci că un post de radio foarte popular va oferi de sărbători un frigider plin cu bunățăți românului sau româncei care va grohăi mai frumos…

P.S. Ne permitem în post-scriptum să cităm din ce am scris aici acum o săptămână: „PSD-ul este liniștit, singura sa grijă se referă la procentul la care se va opri numărătoarea, de preferință mai aproape de cincizeci decât de patruzeci. Am auzit pe unul care, conștient de situație, aiura despre victoria finală, firească și normală, având în vedere calitatea umană, spunea el, a candidaților pesediști.

Și vorbea serios. La fel de serios se duce și al nostru Falcă la mitingurile electorale ale PNL-ului care se învârte în jur de douăzeci la sută. Bine ar fi să fie spre treizeci, dar n-ai ce face, trebuie să te mulțumești cu ce ai.”