Încetinitorul de particule: Monumentalul Scooterson, Tricoul Roșu și alte povești de adormit arădenii
N-am obiceiul să mă reîntorc la articole mai vechi și cu atât mai mult mă feresc cu revendicarea unor afirmații sau previziuni din aceste articole care ulterior s-au dovedit corecte, respectiv s-au împlinit în cazul previziunilor.
Fac o excepție acum, cazul fiind spectaculos nu atât prin ce am spus eu acum un an jumate, ci prin forma în care adevărul, precum ghioceii în aceste zile, iese la iveală.
Sub forma unui articol de ziar și nu oriunde, ci în cel mai vechi și popular jurnal arădean, acolo unde adevărul, de obicei, e cam între ciocan și nicovală, adică, ca să nu ne bănuiți de prejudecăți, între flacăra roșie a revoluției proletare și jurnalul arădean al capitalismului de expresie nouă.
Nu insist ce aflăm din articol, dacă ați făcut efortul să recitiți în link Trotineta din nori din octombrie 2015, le aveți acolo ca posibilități și previziuni. Deranjante pentru unii, comentariile care mă făceau defetist și prăpăstios abundă, unii chiar indicau motivul scepticismului meu în apartenența mea etnică.
Argumentele de bun simt nu prea contau, documentarea riguroasă a fost trecută cu vederea chiar dacă au fost destui, am impresia formând totuși majoritatea, cei care îmi dădeau dreptate.
Iată, am aflat așadar că trotineta electrică care putea să ne transforme în capitala verde a Europei pentru patru mii de euro de persoană este o cacealma altoită într-o mică șmecherie, tot așa cum monumentul dedicat aniversării centenare a Marii Uniri începe să semene cu o cacealma cusută cu ață albă a iresponsabilității flagrante a celor în măsură să ne apere în interesele noastre de local-patrioți.
Să-i lăsăm așadar în plata Domnului pe monumentalii arădeni de extracție americană care încercau cu Scootersonul să-i amețească pe neaoșii arădenii adormiți oferindu-le un Harley Davidson pentru copii proști, să revenim la marele artist brașovean Florin Codre, cel care a semnat un contract de zece milioane de lei cu Ministerul Culturii pentru a crea monumentul Mari Uniri de la Arad.
Asta a fost cam de mult, primul termen de amplasare a monumentului a fost pe 1 Decembrie 2012, de atunci au trecut patru ani și iată, încă suntem în căutarea lui, nemaivorbind că nici locul unde ar trebui amplasat dacă s-ar găsi nu l-am dibuit încă.
Florin Codre, artistul, este un tip mai deosebit și cu asta am formulat nespus de reținut.
E trecut bine de șaptezeci, în tinerețe a fost cascador în timp ce studia artele frumoase, are ferme de cai prin mai multe țări, inclusiv România și este membru din partea PSD în conducerea Institutului Cultural Român.
A realizat câteva statui ecvestre, majoritatea copii după originalul distrus sau mutat (statuia lui Carol I la București și a lui Avram Iancu la Târgu Mureș), a făcut un film la începutul anilor nouăzeci, Șobolanii roșii, a făcut și face cam multe și bănoase din câte ne dăm seama, spunând într-un interviu din 2015: ”I-am scris domnului primar al Aradului, încredinţat fiind că suferă la fel de mult ca şi mine la gândul că ceea ce ar trebui să fie un simbol şi un reper al identităţii noastre naţionale zace ferecat în nişte containere, aşa cum însuşi idealul unităţii naţionale a fost ferecat, vreme de veacuri, în containerele de rea-voinţă şi de aroganţă ale marilor imperii”.
Spus mai pe limba noastră, sculptorul-crescător de cai, plecat în România în anii optzeci, integrat imediat în Occident și care stă într-un castel în Normandia dezvoltând un discurs foarte contondent, recunoscând că face bani mulți din cai și sculpturi monumentale, dar acum fiind cam în pană, cere ajutorul primăriei să aducă coloana la Arad.
Asta prin 2015, iar de atunci noi tot așteptăm, între timp până și DNA s-a interesat de afacere, au fost convinși, se pare, s-o lase mai moale că treaba e sensibilă.
Cert e că artistul care a avut un armăsar pe numele Agresor care a câștigat ceva trofeu în Florida acum ne cam duce cu preșul, de patru ani nu e în stare să ne prezinte măcar un element al monumentului, iar primăria se gândește să amplaseze monumentul monumentului necunoscut într-un spațiu la fel de necunoscut.
Sau undeva pe acolo, poate nu chiar pe lac cum a fost și este încă proiectul inițial, ci în apropiere, după ce va achiziționa terenul de la Tricoul Roșu, așa cum a început primarul să ventileze ideea în zilele din urmă.
Chestiunea cu terenul unde a fost odată Tricoul Roșu este veche și limpede, noii proprietari, niște băieți deștepți grupați într-o firmă despre care nu știm mare lucru – dacă sunt austriecii de la Europolis, cumpărati în 2011 de CA Immo, atunci exact cu asta se ocupă, cu terenuri pe care construiesc clădiri de birouri adică, având în Europa de est investiții de peste un miliard jumătate, e drept, în România mai mult în capitală -, cer spre șapte milione de euro după ce au cumpărat terenul cu clădirile încă pe el cu patru și ceva, au dărâmat ce se putea iar acum îl păzesc ca pe ochii din cap, în fond nu-i de ici colo să ai un teren viran în buricul târgului, exact acolo unde vechiul se întâlnește cu noul, chiar în vecinătatea celui mai mare nod de trafic din oraș.
Ne putem întreba, desigur, de ce nu a cumpărat orașul acest teren situat strategic de la început, în fond era deja atunci cât se poate de limpede că zona Podgoria este de mare perspectivă, monumentul a fost proiectat încă de acum 15 ani acolo, asta fără să mai vorbim de catedrală și de importanța rutieră.
Cu întrebările vom rămâne, normal, chiar dacă avem și niște intuiții și presimțiri de rău augur, în fond investițiile imobiliare, așa cum am spus în mai multe articole legate de subiect, reprezintă calea regală a foloaselor colaterale pentru o administrație deșteaptă.
Mai acordăm, așadar, administrației Falcă încă o săptămână să facă publică situația monumentului și a terenului de la Tricoul Roșu, prelungind termenul acordat într-un episod anterior al analizei noastre monumentale din 15 februarie.
Desigur, întrebările, având în vedere această prelungire s-au înmulțit un pic: dincolo de curiozitatea noastră cu privire la faptul dacă cineva, în afară de autorul cascador, artist și crescător de cai în Normandia, a mai văzut măcar odată și măcar o bucată din monument, vrem să știm mult mai multe despre firma Europolis, respectiv CA Immo, mai precis partea românească a ei, numele unor arădeni sau timișoreni legați de firmă și legăturile de până acum dintre firmă și administrația arădeană.
Nu ne gândim la ceva care nu poate fi făcut public, ci la chestiuni simple: de ce nu ne-a povestit Nea Ghiță despre corespondența cu crescătorul de cai din Normandia și dacă oficial primăria nu a luat până acum contactul cu proprietarii terenului, atunci cine a făcut-o?
Este posibil ca oameni din primăria orașului să fie implicați în tranzacție și atunci la vânzare și acum la preconizata achiziționare?
Așteptăm cu răbdare, Domnilor, termenul a fost prelungit până joia viitoare.
Dacă până atunci nu primim un răspuns mulțumitor – nu noi, opinia publică arădeană! – considerăm că afacerea este una dubioasă și putredă și, în consecință, de atunci încolo o tratăm ca atare!
Comentariile portalului
Și de votat cine-i votează? Eu aș vrea să-l votez pe Falcă. Cu el la primărie Aradul a " înflorit "
Faur dintr-un ilustru necunoscut secretar de comuna la Petris a devenit jurnalist, unde in scurt timp a devenit lingau a lui Falca pe la televiziunile de casa. Apoi Falca l-a (...)
==NORMALITATE == E LA NIVELUL OLTENIEI SI A BARAGANULUI == SCARBA MI E DE FANARIHOTZII LOCALI ==