Încetinitorul de particule: Dorel, arădeanul, între Fifor și Grindeanu, îl alege pe Dragnea

    de E. Nola | 19 iunie 2017, 8:37 AM | Încetinitorul de particule | Topic special

    15

    Este desigur dreptul său chiar dacă Avram Crăciun, moț și Abraham Christmas pentru anglofoni, ar putea simți un fior în vârful pieptului gândindu-se la vremurile bune când politica de stânga arădeană era încă o problemă arădeană, mai pe înțelesul celor care au ajuns să-și verifice IQ-ul prin testele care abundă pe Facebook: erau pesediști autentici și la Arad și n-aveau nevoie de implanturi oltenești pentru a se simți curați și uscați în fieful lor mic, dar cu atât mai eroic.

    Dorel Căprar, că despre el vorbim, a reușit ceva unic pe aici pe la noi, unde pesediștii nu s-au simțit comod niciodată: a oținut un scor senzațional în dauna lui Ghiță Falcă fără să fi făcut ceva pentru asta. Nu-i la îndemâna oricui să sară record mondial fără măcar să-și ia avânt și cu atât mai puțin să ajungă deputat  în mai multe mandate fără să știe precis ce-i aia și cu ce se mănâncă.

    Desigur, s-a mai întâmplat ca Sergiu Nicolaescu să fie senator de Arad, numai că el era altă categorie, o personalitate atât de plenară încât nici acum nu ne dăm seama foarte bine dacă în Decembrie 1989 am trăit aievea sau am văzut un film regizat de „Un comisar acuză cu mâinile curate”.

    Reprezentarea Aradului de către Sergiu Nicolaescu era mai mult o chestie dintr-asta simbolică, ceva care să ne aducă aminte că arădenii se uitau pe vremuri la filme pe casete aduse din Occident sau învârtind antena televizorului, înaltă cât silozul în care Ceaușescu depozita cerealele pe care le trimitea la export, în direcția Belgradului sau Budapestei.

    caprar-800x418

    Prezența Domnului Fifor la Arad intră în altă categorie.

    E destul de complicat, ține și de istorie și de filozofie, asta ca să nu mai vorbim de teoria revoluționară a clasei muncitoare care în loc să ajungă în Paradis a nimerit direct în Iad.

    Ardelenii și, într-o măsură mai mică, moldovenii, indiferent că sunt români, nemți sau unguri, ucrainieni, polonezi, ruși reprezentau ceva nesigur pentru cei din Muntenia, centrul de putere al statului român de după Marea Unire, o masă destul de diformă care vorbește ciudat, se mișcă lent și o cam doare în cot de titluri pompoase și funcții fără rost.

    Împânzirea Ardealului cu funcționari și activiști din Muntenia, cu predilecție din Oltenia, nu a început ieri, alaltăieri, era o practică din interbelic, ridicată la noi culmi sub Ceaușescu cel din Scornicești și care a continuat până în zilele noastre.

    Ideea este cunoscută, nu degeaba încearcă Domnul Fifor să ne demonstreze că Domnia sa nu este oltean, rădăcinile sale sunt ardelenești, faptul că vine la Arad direct din Craiova fiind o întâmplare la fel de întâmplătoare precum trăsnetul care lovește în broscuța de pe marginea iazului.

    Caprar-Fifor-Intalnire-cetateni-750x350

    Mai mult decât atât, senatorul de Arad din Craiova începe să se simtă din ce în ce mai bine în noul său fief, unde, clar, el este șeful, funcția Domnului Căprar, Dorel pentru amici, fiind pur simbolică, nemaivorbind de mașina de teren pe care o folosește Domnul  Fifor la Arad. Care nu este deloc simbolic și este probabil pentru a contrabalansa impactul Range Roverului familiei Pistru, adevăratul simbol, pe lângă blugii lui Ghiță, al puterii politice la Arad.

    Înainte ca cineva să ne interpreteze cuvintele în sensul că am avea ceva cu oltenii și mai ales cu Domnul Fifor, să clarificăm: nu avem, ne plac bancurile cu ei, chiar dacă avem un plus pentru cele cu ardeleni, însă esența statului modern este tocmai reprezentarea oamenilor prin cei aleși dintre ei, localnici adică, cei care știu cel mai bine problemele cu care se confruntă.

    Plasarea unor activiști din centru în provinciile care trebuiesc controlate este o practică bine-cunoscută a statului centralist și totalitar, în contradicție funciară cu ce se întâmplă în UE, o asociație liberă de state europene de care aparținem de ceva vreme.

    Nu avem cum să nu ne treacă prin cap că pesediștii arădeni nu se simt foarte bine atunci când sunt înlăturați de unii ca Domn Fifor, dați la o parte pentru niște interese care nu sunt și ale lor.

    Chiar așa, acum cînd, în urma revoltei lui Grindeanu Timișoreanul, în PSD a intrat dihonia, ne întrebăm noi așa ca proștii, oare toți pesediștii arădeni sunt trup și suflet cu Domnul Dragnea – în fond Domnul Fifor este pe la noi un fel de ambasador plenipotențiar al acestuia – chiar dacă n-au cum să fie atât de atașați de el precum gardienii care abia așteaptă să aibă grijă de Domnia Sa.

    grindeanu-dragnea-600x300

    Ca arădean, să fiu foarte clar, să nu se spună că am ceva de ascuns, eu îi țin pumnii Domnului Grindeanu și sunt convins că nu sunt singur printre arădeni în acest straniu sentiment, având în vedere că nu sunt membrul niciunui partid politic chiar dacă, recunosc și asta cinstit, modul meu de a gândi și simți este mai degrabă de stânga.

    Dar dincolo de sentimentele mele, oricum fără importanță pentru cei care fac și dreg, cred că atitudinea Domnului Grindeanu este una istorică, în persoana și în acțiunile sale concretizându-se prima șansă reală ca partidul criptocomunist numit PSD, creat în laboratoarele urât mirositoare ale unei revoluții dacă nu furate dar în mod evident deturnate, să devină un adevărat partid european de stânga, să facă cinste socialismului sau social-democrației de tip occidental și care se opune marxismului de partid sau oricărei forme de exclusivism partinic la fel ca orice alt partid democratic, fie că este liberal sau conservator.

    Momentul există chiar dacă Grindeanu nu este conștient de asta, chiar dacă intențiile sale nu sunt atât de pure, chiar dacă totul a pornit de la o ceartă în gașcă.

    Și chiar dacă va pierde sau poate cu atât mai mult!

    PSD-ul nu va mai fi același după Grindeanu, indiferent dacă acesta va fi înlăturat sau va fi eliminat din gașca condusă de Dragnea.

    Prezența sa la Timișoara, faptul că atât PSD din Caraș-Severin cât și cel din Timiș îl susține, ne arată existența în acest pseudopartid social-democrat – mai ales în Ardeal și Moldova – a unei dorințe de modernizare, renunțarea la modelul de partid tip mafiot, crescut, precum viermii, pe cadavrul PCR  al lui Nicolae Ceaușescu, Cârmaciul.

    Iar faptul că pesedeii arădeni, supuși precum oile Domnului Fifor, secundat de ambiguul Dorel Căprar, instrumental, din câte am aflat, în excluderea lui Grindeanu din PSD, votează fără să crâcnească pentru pușcăriabilul Dragnea, mă face să înțeleg de ce au devenit în Arad o cantitate neglijabilă, prinzând mai multe locuri în Parlament ca altădată mai mult datorită decăderii lui Falcă  și nu datorită prezenței lui Fifor la Arad.

    E chiar penibil să trăiești într-un oraș în care un partid care ar putea fi important, în loc să se alinieze la cei din vecinătate, să facă front comun cu Timiș și Caraș, se racordează penibil la Teleorman.

     

     

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Marea greseala a lui Sorin Grindeanu a fost aceea de a fi acceptat sa conduca un cabinet in care ministrii i-au fost impusi de conducerea partidului. O alta anormalitate ar fi aceea ca prim-ministrul nu a participat la alegeri iar acum i se reproseaza ca a fost “plantat” in fotoliul de premier de partid si poate fi “aruncat” tot de partid. Asta e o carenta legislativa, pana in anii interbelici n-am avut nici prim-ministru nici macar ministri care sa nu fi trecut prin proba alegerilor, nu puteau fi numiti pur si simplu ministri.
      Dar: sa vii sa spui ca guvernul a fost “investit” de CEx (Sevil Shhaideh) si tot acesta are dreptul sa-l demita, ignorand complet parlamentul, care are aceste atributii, cum poate fi calificat? Ignoranta, manipulare, rea-credinta? Sa vorbesti de “lovitura de stat” (Gabriela Firea), cand partidul (PSD in cazul acesta) incearca sa-si subordoneze institutiile, parlamentul in primul rand, cum poate fi calificat? Sa vorbesti de “tradare” (parlamentarii care il sustin pe Grindeanu) cand constitutia spune clar ca parlamentarii nu au fost investiti cu vot imperativ, cum poate fi calificat? Evident, parlamentul e cel care poate decide demiterea guvernului, cu prim-ministru cu tot, prin vot conform propriei constiinte, si daca s-ar fi procedat asa de la inceput se putea evita tot circul. Dar asa se intampla cand “partidul e-n toate” (vers dintr-o poezie comunista) si se substituie parlamentului. Asta lovitura de stat!

      P.S. Nu sunt un alegator al PSD dar subiectul e interesant prin bizareria lui, intr-o tara anapoda, cu o clasa politica alcatuita din niste paiate. Un partid in care a izbucnit un razboi fratricid, altul care, pana ieri, n-a avut conducere (ma rog, un interimat de rasu’-plansu’) inca unul care are membri de toate orientarile dar n-are doctrina etc. etc. Ce e de facut? Intrebare retorica, evident!

      +7 voturi
      +1
      -1
      • La modul simplu, da.
        Numai că atunci când partidul vrea să se convingă că votezi așa cum vrea el – întotdeauna conducerea actuală, nicidecum ceva de genul vocea patriotului naționale – negând dreptul tău individual de a vota așa cum crezi tu, atunci se poate afirma că dorește să subordoneze voinței sale diferite instituții, în cazul de față chiar Parlamentul.
        Disciplina de partid este mai puternică decât conștiința individuală doar în cazul partidelor de tip comunist sau nazist, partidele democratice obțin consensul – rareori absolut – prin convingerea membrilor că direcția în care se îndreapta este cea corectă.
        În cazul discutat este evident că este greșită, astfel încât multi dintre parlamentarii PSD trebuie convinși să voteze împotriva conștiinței lor.

        +3 voturi
        +1
        -1
      • Au o majoritate relativa, nu absoluta, iar aceasta majoritate este una reprezentativa, care are si ea limitele ei. Prin votul popular nu pot fi prevazute toate situatiile care apar pe parcurs. Spuneam doar ca nu e normal ca o asemenea decizie sa fie luata de CEx al partidului, indiferent care-o fi el, parlamentarii sunt reprezentantii alegatorilor care au votat si, constitutional, ei au dreptul de a da jos guvernul prin motiune de cenzura, nu partidul. Alegatorii si-au votat reprezentantii in parlament, membri ai unui partid, nu partidul in ansamblul lui, cu structurile pe care le are. Din pacate noi nu avem oameni politici in adevaratul sens al cuvantului, care sa aiba curajul propriilor opinii (cei mai multi nici nu le au), cei mai multi fac si zic ce spune partidul, sunt slugi supuse intereselor partidului, nu alegatorilor.

        +1 voturi
        +1
        -1
    2. Ce articol cu caracter xenofob și manipulativ, o operă de trist augur că din păcate românii inca mai gustă mizerii dinastea. România e una singură, un stat unitar, nu o mai dați cu regiuni și cum “leneșii și hoții” de mai știu eu unde (deobicei ăia răi sunt oltenii și miticii, întotdeauna). Iar cat despre grindeanu, doar e bănățean de-al lor, normal că trag cu el județele cs și Tm. Ar fi culmea sa fie altcumva, le dă bani. Dar ca mentalitate din păcate e mai rău decât orice “oltean malefic” pe care il prezentați. Omul ăla înafara de dispreț pentru Arad altceva nu a demonstrat cât timp era consiliu timis

      0 voturi
      +1
      -1
      • Ați cam scăpat ideea, pe de altă parte mă așteptam la o astfel de reacție.
        Ideea era ca Bucureștiul, asta însemnând structura politică direcționată de acolo în toate formele sale de până acum, funcționează după principiile vetuste ale statului centralist, chiar totalitar în perioada comunistă.
        Acest stat nu avea încredere decât în cei legati direct, geografic și ideologic de el, celelalte provincii: Ardeal, Moldova, Basarbia atunci când a aparținut – sau de ce credeți că basarabenii nu se grăbesc înapoi în România – fiind tratate ca zone nesigure și care trebuiesc controlate cu agenti ai centrului.
        Cu alte cuvinte ideea nu are absolut nicmic cu xenofobia sau șovinismul, dimpotrivă subliniiază o practică de stat care duce la proliferearea acestor mentalităti.
        Da, pentru că atunci când la Arad șeful este din Craiova sau din Târgoviste localnicul se uită cu îndoiala la el, iar acesta nu are încredere în localnic.
        În comunism era o practică comună, împreună cu rotația cadrelor, tocmai pentru asigurarea controlului, ca șeful să nu prinda rădăcini și să înceapă să se simtă local-patriot. Poate ați auzit pe unde era secretar județean Tovarăsu Iliescu – Iași, Timisoara -tocmai pentru ca ăia să nu-l simtă de al lor și nici el să nu fraternizeze cu ei.
        Ce povestesc eu este un mecanism manipulativ folosit din cele mai vechi timpuri de statele centraliste.
        Ideea este că UE nu mai continuă aceasta practica iar noi suntem în UE de zece ani, ar fi cazul, deci, să trecem la parctici mai conforme cu zilele noastre.
        Dacă credeți că aici este xenofobie și șovinism, nu prea mai avem despre ce discuta.
        Și strict logic: România este una, da, politic, ca stat european, nimeni nu pune asta la îndoială, însă este de multe feluri în funcție de zonele sale formate astfel de a lungul istoriei iar această multitudine formează tocmai una dintre bogățiile ei cele mai de seamă.

        +1 voturi
        +1
        -1
    3. din momentul in care s a inregimentat politic trb sa se supuna disciplinei de partid. nu incerca sa il scoti pe grindeanu mai moral decat dragnea ca nu tine. cu ponta care isi dadea limbi in vie cu binoamele iar pe aici pe la Arad oamenii sistemului nu puteau fi inlocuiti pentru cauza unicitatii lor ca indivizi producatorii de evaziune incepand cu camioanele si terminand cu cocaina.comentatorul anterior a sesizat si tampenia asta cu ardelenii , oltenii , moldovenii etc. mai stiu eu un studiu nemtesc, deci serios presupus, care incearca sa ne induca ideea ca oltenii si muntwnii sunt genetic diferiti de ardeleni. parca milionul asta de viitori germani care intra cu masinile in oameni sunt genetic identici cu teutonii

      0 voturi
      +1
      -1
      • Despre diferitele specificităti istorico-culturale am scris mai sus, nu mai insist.
        Oricum, nu este o tâmpenie, devine asta numai daca este folosită în scopuri murdare.
        Pe de altă parte în conflictul de acum nu este vorba neapărat despre persoane, ci despre mentalităti.
        Nu cred că un om onest poate să se identifice cu ceea ce reprezintă Dragnea, așa încât orice opozitie împotriva sa e de salutat.
        Dacă Grindeanu era ca el nu i se opunea acum, deci anularea gestului său prin susținerea că nu e diferit de Dragnea este un sofism.
        Gândind astfel nu ajungem nicăieri, fiindcă oricine și orice poate fi aruncat spunând că nu este diferit de cel anterior.
        Numai că dezvoltarea înseamnă tocmai asta, opțiunea pentru cel care oferă altceva, mai bun decât cel de dinainte.
        Cam asta este esența politicii democratice.
        Nu înseamnă că este perfecțiunea, dar alta mai bună deocamdată nu avem…

        +1 voturi
        +1
        -1
      • Nu m-am referit la moralitatea lui Grindeanu sau la vreun partid, pe fond nu difera prea mult, ci la proceduri, la un mod de gandire al asa-zisilor politicieni pe care-i avem pe cap, indiferent de persoane sau partid. Disciplina asta de partid, cu “unanimitatile” si repetarea obositoare a unor clisee e deprimanta, confruntarile de idei sunt benefice pentru progres, nu declaratiile lozincarde repetate obsesiv, bune de prostit lumea. Dar cand nu ai barbati politici care sa aiba curajul propriilor opinii, te afunzi in spiritul de turma si frazeologia goala auzita pe toate drumurile amorteste gandirea.

        0 voturi
        +1
        -1
      • Nu cred că lipsa de onoare este echivalentul trădării în limbajul corect politic.
        În măsura în care știm ce este de fapt corect politic.
        Realizez însă că Dumneavoastră considerați că Grindeanu a trădat și că a făcut un mare rău datorită instabilițătii guvernamentale pe care a declanșat-o astfel.
        E un punct de vedere.
        Dar nu e cu nimic mai aproape de adevăr decât afirmația că această criză a fost declanșată de Dragnea prin încercarea de a-l îndepărta pe Grindeanu atunci când i s-a părut ca acesta nu mai răspunde la comenzi.
        Pe urmă ia să vedem la ce se referă trădarea: la indivizi sau la principii, convingeri?
        În ceea ce ma privește sunt convins că atunci când îl dai pe mâna politiei pe prietenul tău care a comis o crimă nu-l trădezi, l-ai fi trădat si te-ai fi trădat pe tine dacă nu ai fi făcut-o.
        Este adevărat, în structurile mafiote e exact invers!

        +1 voturi
        +1
        -1
    4. de aceea structurile mafiote raman printre putinele organizatii sociale viabile din zona noastra de civilizatie. si probabil ca in viitor intr un fel sau altul vor prelua vonducerea societatii.o societate in care ciruptia bizantina bantuie la toate nivelurile si aici ma refer inclusiv la statele occidentale , devine la un moment dat autodistructiva

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    3 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Logo Aplicatie Special Arad

    Special Arad