Iată, Vineri, 24 Martie, a venit marele moment prevestit în Vestic de cel mai tare actor al scenei publice arădene, numit simplu Andrei Ando.

Domnul Samuel Caba, pastorul neoprotestant, candidat, după ieșirea din PNL, la Primăria Aradului, a lansat Platforma Pentru Reforma Civică, un ONG care, având în vedere că nu puțini dintre fondatori au experimentat și activismul de partid mai înainte, se vrea o alternativă arădeană la politica prin partide și alte organizații de tip partinic.

Nu-mi dau seama cât de sincere si conștient asumate sunt intențiile întemeietorilor în frunte cu Domnul Caba, ceea ce știu însă, fiind prezent la această lansare de la Restaurantul Laser, că societatea civilă n-a fost violată, nici măcar odată, darămite în serie așa cum i-ar fi plăcut Domnului Ando și celor din spatele său. Mai precis a fost, dar în sens invers: presa arădeană, violând regulile elementare ale muncii jurnalistice, s-a distins prin absența cvasigenerală de la eveniment.

Se pare că amenințările venite dinspre Falcă și Cionca, via Andrei Ando, au prins, chiar dacă Simi Todoca de la aradon a transmis Domnului Caba un mesaj de prietenie și colaborare, motivându-și absența prin treburi mai mult decât urgențe.

N-ar fi nicio problemă, în fond fiecare redacție are dreptul să-și promoveze propria strategie, acordând valoare sau nu unor evenimente, însă în acest caz a fost vorba de atenția acordată unui avertisment venit din cuibul cel mai înalt al puterii locale.

Chiar nu înțeleg ce pericol ar reprezenta un nou ONG axat pe activism civic pentru cei aflați în administrație, de ce ar fi Domnul Caba și cei din jurul lui atât de periculoși încât se recomandă de sus trecerea sub tăcere a tot ceea ce îi înconjoară.

În fond, după ieșirea din PNL, liderul de la Biserica Râul Trezirii n-a reușit să coaguleze în jurul său o opoziție cât de cât, gesturile sale fiind taxate sau ca fiind de ochii lumii sau legate de mișcarea neoprotestantă în general.

132193_26160_gyerek_eroszak

Oare cei de la PNL-ul arădean știu ceva ce noi nu știm sau pur și simplu îi conduce înverșunarea împotriva unuia care a trădat, după cum gândesc ei, fiind hotărâți să boicoteze și să compromită orice inițiativă venită dinspre cel în cauză.

Dacă faptul că, după campania din vară pentru Primărie, eșuată destul de lamentabil, Domnul Caba a petrecut câteva luni în SUA, participând, după cum spune, la campania electorală care l-a adus pe Donald Trump la Casa Albă, ar putea fi o explicație, este una infantilă de-a dreptul.

Dar de ce să ne mirăm: politica locală arădeană este profund infantilă tocmai prin faptul că mizează pe lipsa de informare a cetățenilor, pe dezinteresul lor pentru treburile comunității, pe absența spiritului civic, în general pe vestitul jemonfișism arădean.

Cum ar veni, tare mare nevoie am avea de oameni, cât mai mulți oameni cu simt civic, cu spirit activist, mobilizatori și inițiatori de acțiuni care să exprime doleanțele și interesele comunității.

Oameni care intervin, oameni cărora le pasă, oameni care nu se ascund după fraze și lozinci, după argumente ipocrite.

Poți să ai păreri și convingeri, dar nu și idei fixe.

Nu știu cum va evolua inițiativa Domnului Caba, având în vedere Marșul de Ziua Poliției – un lider a fost prezent la Laser și s-a folosit de eveniment să facă propagandă Marșului -, nu am prea mari așteptări și speranțe, fără să mai pomenesc de un anumit clișeism al inițiativei.

De exemplu, iau acest exemplu că frige, nimeni nu a sesizat necesitatea creării unui front civic împotriva violenței din societate.

Violența este de foarte multe feluri, de la atitudinea superioară a functionarului la monomania intolerantă a politicianului, însă până si cea mai evidenta formă, cea a violenței verbale si fizice, este  “tolerată” mult prea ușor de societatea noastră.

kéz-1440x564_c

Exemplul este în știrea apărută ieri pe platforma noastră (Pumnii mei, minte nu are! Un bărbat, lovit cu bestialitate de un agent de pază în fața Gării din Arad), un scurt video luat de pe facebook în care un agent de pază, erau doi ca să fie sigur, maltratează fizic un om evident aflat în situație de inferioritate.

Și nu oriunde, ci în fața Gării, adică în fața celebrului și modernizatului stabiliment în care ar trebui să apară turiștii în oraș. Mai ales că pe calea aerului deocamdată e mai greu.

Tânărul meu coleg care a redactat știrea a condamnat gestul incalificabil al gardianului, pe mine însă m-a apucat oroarea urmărind scena.

Este cât se poate de clar că cel agresat este un om de joasă condiție, poate nici tocmai treaz, singur și fără apărare. O fi zis el ceva nepotrivit orgoliului gardian, însă de aici și până la pumnul care l-a pus la pământ calea este lactee de-a dreptul.

Violența brută a paznicului, chemat să asigure pacea și liniștea, se explică doar prin toleranța nepermisă cu care societatea în care trăim acceptă înjurăturile de mamă, jignirile mascate și fățișe, chiar corecția fizică.

Mai tânărul meu coleg a încheiat cu o frază persiflatoare, eu voi fi mult mai vehement, cerând firmei la care lucrează omul să declanșeze procedura de eliminare a respectivului din rândurile sale.

Nu e greu să-l identifici, iar comportamentul său nu poate fi explicat sub nicio formă: a folosit violența atunci când împrejurările nu cereau asta, s-a folosit de statutul său să umilească un cetățean, iar prin lovirea celuilalt a intrat în zona penală!

Și toate acestea în fața Gării, poarta de intrare în oraș, cum pompos o numesc unii care nu știu să vorbească decât în clișee.

În final, ceva mai frumos.

kep-nagy

Azi este Ziua Mondială a Teatrului.

Nu al celei ieftine jucate de oamenii noștri așa numiți publici, naționali și locali, ci de actorii adevărați, cum sunt și cei de la Teatrul Nostru Clasic cam gol de obicei, majoritatea dintre noi preferând spectacolele în aer liber, mitingurile, marșurile și cafteala din fața gării.

Ei, ce zici, Zoli?

 

E. Nola, 27 martie 2017, 8:43 AM