Româna, alături de maghiară și de alte câteva limbi est-europene, suferă de un mare handicap. Aceste limbi, spre deosebire de limba pe care o vom vorbi cu toții într-un viitor nu foarte îndepărtat, engleza de facebook, sunt obligate să renunțe în literatură la o foarte importantă dimensiune a forței lor expresive, la înjurături, ca să fim exacți până la capăt.

Englezii, în frunte cu americanii, au introdus majoritatea înjurăturilor lor în scris, lucru lesne de înțeles dacă ne gândim că cele mai tari ocări în engleză sunt sonofabitch și bullshit. Bine, nemții, ciudat, stau și mai rău, pentru ei scheisse exprimând înverșunarea absolută, cuvântul bun la toate atunci când îți exprimi stupoarea în fața absurdității ființei.

Vă dați seama ce ar fi dacă ne-am da drumul în scris la înjurături în românește? Nici nu-ți vine să te gândești.

Așa că rămânem deocamdată la engleză, în fond bullshit e pentru generația care îl consideră pe Zuckenberg un fel de Isus revenit digital și numeric pe pământ, iar facebookul templul în care omenirea va celebra ridicare la ceruri a nimicniciei în formă de sonofabitch și whatafuck, expresia care exprimă cel mai bine insuportabila ușurătate a ființei.

Având toate acestea stabilite, încetinim lângă vestea că cel care era interesat în trucarea licitației de la CTP – pentru arădenii mai puțin umblați pe facebook precizez că vorbim despre compania locală de transport, nu despre încruntatul CTP – nu a fost Ando, ci Blidar. Nu Valer, ci Vasile, ceea ce așează lucrurile într-o lumină nouă chiar dacă vorbim de același bullshit.

Ando nu putea să fie că businessul era prea mic, un bullshit de fapt, iar Falcă e preocupat mai nou de treburi mari, naționale, acolo unde tot felul de sonofabitches pică ca mustele în miere în plasa DNA-ului condus de o doamnă doctor în drept dar despre care se spune, despre dimploma ei de doctor, să ne înțelegem, că este la fel de scheisse ca toate diplomele politicienilor din România.

În fond, a nu se uita, până și Falcă este doctor în comunicare și jurnalism. Cu toate acestea i-a închis telefonul în nas Domniței cu făcălețul verbal de la Antena 3, iar această publicistică locală este scrisă de mine, un fel de sonofabitch fără doctorat, nu de către el, un adevărat politician român cu doctorat în tot ce vrei, whatafuck!

Cum spuneam, doctorul Falcă nu mai are timp și nerv pentru bullshitul local, el urmărind cu fervoare căderea lui Blaga, să prindă în sfârșit Marele Ciolan de la București în forma coopreședinției cu Alina aia liberală rău de tot.

Până la urmă a prins un bullshit sau scheisse, cum vă convine mai mult, devenind șeful campaniei electorale al PNL pentru alegerile din Decembrie.

E clar că e asta este un scheisse cât casa, în fond liberalii, cu Alina cu tot, vor pierde sublim și maiestuos alegerile, iar cel care va fi scos responsabil pentru acest bullshit va fi doctorul din Arad.

Revenind la Ando, dacă e adevărat că Blidar, zis și Vasile, era amicul, iar el, Ando, habar n-avea de mișculațiunile pecicane, treaba e oablă. Rău de tot.

Bine, mie nu-mi vine a crede, dar dacă e așa, Andrei al nostru e în rahat – bullshit să fie! – până la gât.

Păi, cum vrei tu să supervizezi editorial Aradul, adică ziarul, că doară de aia esti director-redactor șef, whatafuck, să vezi ce și cum intră în el zilnic și la orice oră, dacă mai ai enșpe sarcini de îndeplinit ca Aradul, de aceasta dată orasul, să ne înțelegem, să meargă strună, adică exact cum dorește inima cea mare și solitară a celui care este doctor în comunicare iar mai nou răspunde și de campania electorală a PNL pe plan național?

Nu mai înșir aici funcțiile, preocupările și însărcinirile lui Andrei Ando, ele sunt ca frunzele toamna, de înțeles că nu poate fi atent la toate și peste tot.

Iacă, așa a scăpat el șuhaida pe capitala culturală a Aradului, așa i-o fi scăpat și alte cele, inclusiv anunțul acela care trebuia dat cu o lună înainte, dar atunci putea să iasă urât că veneau și alții la licitație, că e om și el nu un sonofabitch ca Zuckenberg ăla care face bani cu tonele din prostia general umană.

Bun, stagiunea filarmonică s-a deschis la Vagoane Călători că la Constructorul erau tot ai nostri cu zacusca, iar Palatul Cultural e închis pe veci, amin, dar nici Blidar, Vasile, să fie clar, nu trebuia să se bage în bullshituri dintr-astea de doi lei.

Asta este, e greu în zilele noastre, și mai ales la Arad, să găsești colaboratori la nivelul tău, oameni care să știe ce înseamnă cultura chiar dacă n-au fost în viața lor la un concert simfonic la Astra Călători, nu-i deloc ușor să fi pe placul lui Blidar, Valer, de această dată, dacă ai pe lângă tine încă unul, Vasile, care habar n-are de nimic, n-a auzit nici de șuhaida de Arad, nici de inventatorul Fordului T de la MARTA, de Franz Liszt la Crucea Albă ce să mai vorbim.

Oameni care n-au auzit la viața lor de slugă la doi stăpâni de unul Goldoni parcă, nu de alta dar Gordini e marcă de mașini parcă, sonofabitches care habar n-au cum e să fi un Om al Renașterii, un personaj universal care nu-și cunoaște limitele sale, n-are cum din moment ce nu le are.

Sub nicio formă si de niciun fel.

Acești Blidari, indiferent că se numesc Valer sau Vasile, nu-și pot imagina ce înseamnă să fi atotcuprinzător și de necuprins. E firesc, whatafuck, așadar, ca acești oameni, indiferent că se numesc Ando sau Falcă, să fie uniti în cuget și simtiri, să nu se piardă în colegialisme ieftine, prietenii mărunte, să meargă până la capăt nebăgând în seamă invidioșii mărunți, furnicile ale căror înțepături chiar că nu contează.

Vor vedea ei, furnicile, până la urmă!

Atunci când o lume întreagă va vorbi despre băncile și coșurile de gunoi din Arad, adevărate opere de artă printre care șerpuiește cea mai artistică pistă de biciclete din lume și care te duce direct pe pasarela infinitului peste care trecând vei experimenta inefabilul absolut: fără să plătești bilet de intrare te vei desfăta cu șuhaida arădeană și vei bea bere de Arad făcută în Cehia.

Toate astea, desigur, după cei te-ai înfruptat din zacusca de pe Constructorul, gândindu-te la profiterolul de la Libelula care nu mai există.

Și toate astea pentru că în Arad mai există oameni ca Ando și ca Falcă, oameni care visează în continuare.

Chiar dacă visează cai verzi pe pereți, dar visează, whatafuck!