Pe ultima sută se impune să trecem încă odată în revistă concurenții.

Lucrurile sunt destul de clare, PSD-ul a trecut deja de turnantă, în timp ce restul plutonului, în frunte cu PNL-ul, abia dacă a auzit clopoțelul care anunță ultimul tur.

Nici nu contează prea mult, fiecare dintre concurenți fiind preocupat doar de propria persoană, șansele sale, fericirea sa. Ceilalți sunt doar realități deranjante, obiecte fără importanță puse în calea fericirii.

Sondajele, așa cum sunt, spun mai mult despre cel care a comandat sondajul, nimic serios și demn de atenție despre ceilalți sau despre situația reală.

PSD-ul este liniștit, singura sa grijă se referă la procentul la care se va opri numărătoarea, de preferință mai aproape de cincizeci decât de patruzeci. Am auzit pe unul care, conștient de situație, aiura despre victoria finală, firească și normală, având în vedere calitatea umană, spunea el, a candidaților pesediști.

Și vorbea serios. La fel de serios se duce și al nostru Falcă la mitingurile electorale ale PNL-ului care se învârte în jur de douăzeci la sută. Bine ar fi să fie spre treizeci, dar n-ai ce face, trebuie să te mulțumești cu ce ai.

Măcar îți pui la punct garderoba cu această ocazie. Îți tragi niște blugi suflecați ca în anii optzeci, un pardesiu de culoarea golumbului ofticos, niște șaluri brănduite, că se poartă, ce mai, trebuie să se vadă că ești cineva, nu un terchea-berchea acolo.

Arădenii rămași de căruță nu mai contenesc să cârcotească, nu sunt de acord cu hipsterul de Brad, Ghiță, în mai nimic cu toate că este clar, le știe gagiul. Și ce contează că mai nou în Arad nu sunt atâția locuitori câte noi locuri de muncă a creat omul providențial în blugi suflecați și în pantofi de marcă. Și pe urmă, degeaba se agită dușmanii, nașul său, omul de la care a învățat tot ce știe și încă un pic în plus, este și mai hotărât.

Luptând din rărunchi pentru un procent lejer peste cinci și care să se apropie chiar de zece, Băsescu e gata să invadeze Budapesta din nou. Indiferent de consecințe, indiferent de situația internațională, oricum pentru cucerirea Ungariei revanșarde n-ai nevoie nici măcar de flotă, știut fiind faptul că ungurii n-au ieșire la mare doar la Balaton, un lac tocmai bun să-ți cumperi langoși de pe ștrandul care-l înconjoară.

Desigur, ne-am putea pune întrebarea când a vorbit serios Băsescu, atunci când s-a întâlnit cu Orban în tabăra de vară din Secuime sau acum când îl amenință cu intervenția armată.

Pentru liniștea noastră e poate mai bine să înțelegem că nici atunci, nici acum, ceea ce ne va deschide o perspectivă de-a dreptul luminoasă spre viitorul politic al fostului președinte.

Cel mai fain e însă selfiul ALDE.

Luptând la baionetă cu Băsescu pentru un procent consistent peste cinci la sută, băieții lui Călin File din Poveste au avantajul că, venind din toate direcțiile politice posibile, știu tot ce se întâmplă la ceilalți. De atacat îi atacă doar pe cei de la PNL, cu restul n-au treabă, fiind gata de orice alianță imorală din lume, în ultima instanță chiar și cu PNL-ul dacă ar fi cazul.

Noroc că nu este, ALDE merge la fix cu PSD-ul, așa că dă în candidații PNL ca în sacii de box.

La Arad, oamenii lui Calimente republică orice informație compromițătoare apărută în presă despre aceștia, făcând publicitate electorală cu materialul clientului, iar presa nu se prinde că este din nou trasă pe sfoară de băieții veseli din jurul lui Călin, fiul societății multilateral dezvoltate.

Restul contează mai puțin, poate USR-ul.

Despre care nimeni nu știe ceva sigur, ceea ce îi face pe marii analiști să-i considere interfața de serviciu a serviciilor secrete.

Ideea se impune masiv prin analiștii și răspândacii de pe lângă cele două partide mari, PSD, PNL, contribuind din greu la compromiterea ideii democrației acum în prag de alegeri.

Suntem introduși cu toții într-un bâlci de provincie, urcați în ringhișpilul conspirației universale, după care ni se prezintă niște bohoți ca să ne râdem și să nu ne mai gândim la ziua de mâine.

Jocul funcționează perfect, doar cele două partide mari sunt serioase și de încredere, cele noi fiind toate la un loc emanații ale serviciilor secrete, ale Securității cu multe fețe.

Bizonului amețit pe facebook, televiziuni și alte ringhișpiluri virtuale nici prin cap nu-i mai trece să se întrebe de originea PSD și PNL, două partide care fără contribuția lui Virgil Măgureanu și a altora ca el nici n-ar mai exista pe scena politică românească.

Se lucrează puternic la baza mecanismului democratic, se dinamitează încrederea cetățeanului cu voioșie, în fond dacă lucrurile se fac și se desfac în culise, ce mai contează votul!

Am ajuns astfel la selfiul general, în care ne aflăm cu toții, Falcă în blugi, Tăriceanu în caschetă de motociclist, Băsescu, precum Napoleon, arătând spre Budapesta, Dragnea cu zâmbetul lui Iliescu și cu rânjetul lui Ponta, și toți ceilalți așteptându-și rândul.

Iar noi, spectatori amețiți de gesturi și rânjete, de promisiuni fără nicio consistență, ajunși până la urmă cu toții niște cetățeni turmentați care nu mai știu cu cine să voteze.

A, era să uit de UDMR.

Nimic deosebit în afara faptului că acasă vorbesc ungurește. Introduși în această cavalcadă nebună, nebună, își așteaptă și ei frumos rândul.