Se spune că peștele se împute de la cap, dar se curăță de la coadă. Treaba asta se pare că au simțit-o pe propria piele mai multe angajate la casa de bilete Recons de pe ștrandul Neptun. Greșeala lor? Au avut ochi și gură, iar asta, susține una dintre ele, nu a fost pe placul uneia dintre „veteranele” administrației ștrandului. Când superi pe cine nu trebuie, nu mai ai viață lungă la Recons. Cum nu ai, de altfel, în nicio societate de stat. Iar asta, firesc, te revoltă. Dintre aceste angajate, una dintre ele, M.V.L. (i-am respectat dorința de a nu-i face, deocamdată, public numele), revoltată, ne-a contactat cu o singură dorință: să afle lumea ce „inginerii” se fac pe ștrand.

Arădeanca a decis să-și dea demisia, din demnitate, înainte de a fi dată afară. Căci nu oricine i-a pus bețe în roată, ci tocmai una dintre persoanele sub mâinile căreia se învârt banii. De ce? Am putea spune că a văzut prea multe „învârteli” , iar pentru asta s-au tras sfori ca ea să plece, chiar dacă asta a presupus și umilință.

Cuvântul „Recons” e deja injectat cu o faimă negativă în orașul nostru. Mulți, foarte mulți arădeni sunt împotriva felului în care a fost „modelat” ștrandul Neptun de când se află sub administrarea acestei companii cu acționar unic Primăria Arad. Taxe peste taxe, astfel că orice arădean se simte cumva un intrus, în curtea privată a primarului, un spațiu elitist unde regulile sunt inventate special pentru ei… de ei.

De 1 mai, de Paști sau chiar și într-o zi ploioasă de noiembrie, arădenii scot banul din buzunar, însă când Falcă pune mâna pe telefon, se intră gratis

Cândva arădenii plăteau o sumă modică să meargă la bălăceală. În afara sezonului și în anumite zile din an însă, ei puteau intra pe gratis. Vremurile alea s-au dus, iar acum sub nicio formă nu scapi de plată. Chiar și dacă-ți organizezi nunta pe ștrand, invitații tăi trebuie să-și plătească mai întâi „sfântul bilet”. Căci atunci când vine vorba de arădeni, Reconsul se uită la fiecare amărâți de 3 lei. Numai un arădean e mai aparte, eh, nu-i el chiar arădean, că-i de la Brad, însă pentru Recons nu asta-i important, ci ce scoate el pe gură. Căci vorbele sale-s cu litere de aur.

Mai țineți minte ditamai paranghelia pe care a dat-o Falcă de Zilele Aradului, pe Ștrandul Nepun? Decizia de a lăsa sute de oameni să intre pe gratis la mărețul eveniment nu a fost planificată cu decizii în scris, aprobări și semnături în prealabil, după cum poate unii s-ar fi așteptat. Ah, nu! S-a făcut ad-hoc, la o simplă ridicare de mână, sau de voce mai degrabă, a edilului șef al urbei noastre. Închipuiți-vă că stați la coadă, sub un soare torid, mai mult de un sfert de oră, să cumpărați bilet pe ștrand, iar imediat după să o auziți pe casieriță că-i zice la cel care era în spatele tău „nu mai trebuie bani, intrarea e gratis!”. Ce te pui să faci? Câteva cuvinte precipitate tot îți scapă, de vrei, de nu vrei. Multe înjurături și-au auzit angajatele Recons de la mulți oameni revoltați.

„Erau mii de oameni… și atunci probabil dintre cei care au fost la rând erau și ceva cunoștințe de-ale lui domn` primar, l-au sunat să-i zică «Cum se poate așa ceva?!». Nu a fost o decizie dinainte, ci automat, pe moment. «Opriți încasările, de la următorul client, gratis». Pentru faptul că cineva care stătea la coadă a reclamat că se stă prea mult la rând și că nu-i decât un casier și că-i bătaie de joc să stai în căldură și să existe un singur angajat. Și primarul a spus atunci că începând de la următorul, lăsați gratis. Deci vă dați seama că a fost cineva în fața lui, la milimetru, care plătise deja biletul. Apoi numai înjurii, normal, tot pe noi! Noi care suntem mici…”.

Măcar dacă ar fi fost un singur caz, însă se știe că de fiecare dată când a existat un eveniment aflat în strânsă legătură cu primarul, îndeosebi cu partidul acestuia, de ani de zile se întâmplă la fel.  Ei sunt privilegiați, ei intră pe gratis. Pentru ei un bilet de 3 lei e gaură în buget, iar statul la coadă, o umilință. Pentru noi, restul arădenilor, e obligatoriu. Căci așa e regulamentul. Așa e legea. Pentru noi, nu pentru ei.

Casa de marcat la Recons e acolo adesea să fie doar un bibelou

Zicem bibelou pentru că adesea nu funcționează așa cum ar trebui. În urmă cu jumătate de an, Special Arad a publicat un articol în care arăta cum casierițele de la Recons scriau cu pixul, de Paști, prețul biletului pe un bon gol, emis de casă. Ei bine, sursa noastră ne spune că acela nu a fost un caz izolat, ba din contră. Încă de anul trecut au existat nenumărate situații în care casele de marcat au dat erori de acest fel și chiar dacă angajații au anunțat de mai multe ori aceste probleme.

„Anul trecut am dat bilete de genul ăsta fără număr! Pentru că nu merg casele de marcat. Pentru că au o problemă! Ei mi-au zis «Scrie pe o hârtiuță ca să aibă ceva». Am scris, am scris. La fiecare om în parte și asta nu o dată a fost, toată vara! (n.red. 2015). A venit o dată un băiat, s-a uitat la casa de marcat și a zis că n-avem ce să-i facem, la revedere… Deci în condițiile astea am lucrat tot anul, în condițiile astea!”.

Și nimeni din conducerea Recons nu părea să aibă o problemă. Ușor ne-am putea gândi că „depanarea” caselor de marcat nu e nici măcar în intenția celor care conduc Ștrandul… Asta până când subiectul a ajuns în presă. Atunci au făcut pe neștiutorii de situație și se pare că au sancționat-o pe casierița care a fost pe tură în ziua respectivă.

„Căsuța noastră, cuibușor de nebunii, te așteaptă ca să vii”… cu tarif pe noapte

Povestea cu biletele nu-i nimic față de alte povești care se aud pe ștrandul Neptun! Căci, vorba unui coleg, „pățăști!”. În timp ce unii angajați micuți muncesc din greu și se chinuie să-și facă treaba cât mai bine, se spune că alții care-s mai vechi și, implicit, mai puternici, se joacă de-a afaceriștii. Cum? Unii vorbesc, printre altele, de „afacerea cuibușor de nebunii”. Ce-i asta, vă veți întreba? Sursa noastră susține că una dintre contabilele de la Recons negociază și închiriază pe noapte (!), pentru „îndrăgostiții de dragoste”, căsuțele de pe ștrandul Neptun, rămase vacante.

Dar oare cât costă să-ți faci puțin de cap într-o căsuță de pe ștrand? Am întrebat-o pe fosta angajată Recons, însă asta n-a mai știut să-mi zică. Tariful pare-se că-i secret și se negociază direct cu contabila respectivă, că-i „business-ul ei” în exclusivitate.

La Recons ăia mici pică de cele mai multe ori „țapi ispășitori”, iar ăia mai mari, mai vechi, se poartă ca la ei acasă

Normal că la orice instituție care se lucrează cu bani se fac anumite controale, însă asta se face cu persoane autorizate, nu oricine are dreptul să vină, doar pentru că are contract de muncă la aceeași companie cu tine, și să înceapă să-ți cotrobăie chiar și între obiectele tale personale… sau nu?

M.V.L. s-a trezit luată la rost din senin, iar ea își explică gestul doar ca o intenție de a fi umilită, căci făcuse plângere cu puțin timp înaintea controlului, împotriva unui jandarm care în loc să trimită oamenii la casierie, îi lăsa să parcheze mașina și își băga el banii în buzunar.

„S-au efectuat controale să vadă dacă am plusuri sau minusuri. Nu s-a găsit nimic. Ei au datoria să-și facă aceste controale, dar nu persoanele care mi-au făcut mie. Controalele le fac persoane cu statut financiar, nu șefa ștrandului cu un jandarm. Mi-au căutat în plase, în lucrurile personale, în tot, tot, tot.”

N-au avut ce să-i găsească – susține ea -, însă experiența a lăsat-o revoltată pe M.V.L. dat fiind faptul că după un asemenea „tratament” nici măcar nu s-a realizat vreun proces verbal. De parcă evenimentul nici nu ar fi avut loc. Aceasta a făcut plângere pentru controlul respectiv și a demisionat. Și-a dat demisia exact când a aflat că urmează să fie dată afară, în ciuda faptului că nimeni nu a găsit vreo neregulă cu modul în care și-a făcut meseria. Ciudat, nu?

Am contactat conducerea Recons pentru a afla poziția societății

În urmă cu șase zile am contactat-o pe Mariana Faur,  şef serviciu Zone de Agrement RECONS Arad, fost consilier local al PDL, dorind să aflăm poziția acesteia față de primele aspecte dezvăluite mai sus (urmează și altele…). Dumneaei ne-a rugat să trimitem un mail pe adresa societății prin care să-i adresăm întrebările și ne va răspunde într-un timp util. Zis și făcut. I-am trimis doamnei Faur următoarele întrebări:

1. Vi se pare corect ca atunci când primarul Gheorghe Falcă sună și spune ca arădenii să intre gratuit pe ștrandul Neptun, administrația să se conformeze și să ofere acces gratuit pe ștrand?
2. Cine suportă pierderile de bani în urma faptului că s-a intrat gratuit la evenimentul domnului primar, organizat pe ștrandul Neptun?
3. Aveți la cunoștință faptul că s-au dat bilete pe care s-a scris cu pixul și că au existat mai multe cazuri în care casele de marcat nu au funcționat cu trebuie?
4. Doamna Faur, considerați că aveți autoritatea necesară să percheziționați un angajat? Dacă nu, în ce condiții se realizează un control asupra unui angajat?

Au trecut exact șase zile de când am trimis aceste întrebări, răspunsul de la Recons nu a sosit. Astăzi am contactat-o pe doamna Faur pe numărul personal al acesteia, însă după ce telefonul a sunat de câteva ori, ne-a dat „eject”. Dorind neapărat să putem arăta și răspunsul celor de la Recons, am sunat așadar la numărul de telefon public de la Administrația ștrandului Recons. Astfel am reușit să auzim vocea doamnei Faur, însă în momentul în care am adus vorba de mailul pe care l-am trimis, răspunsul a fost următorul: „Întrucât Recons nu are departament de presă, nu avem cum să vă răspundem la întrebări decât prin intermediul Primăriei Arad”. „Aceasta va fi declarația dumneavoastră?” – am insistat. Răspunsul: „Da”.

În consecință, cu un asemenea răspuns, munca noastră devine și mai ușoară… Cum să ne adresăm la Primăria Arad când e vorba de acuzații punctuale, care țin de bucătăria internă a societății? De unde să știe Primăria ce se întâmplă, noaptea, ziua și în casierii, în ograda Recons? Că la Primăria Arad ajung doar banii curați, nu?

Va urma