joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Cărțile de muncă în Arad. Depozitele ticsite cu documente vechi – singura salvare a unor ani de viață munciți dar „neatestați” cu acte

    de Raluca Medeleanu | 8 martie 2017, 4:37 PM | Recomandările editorilor | Reportaj

    1

    Multe sunt cazurile în care, în momentul atingerii unei anumite vârste, oamenii descoperă cât de întortochiat și parcă fără rezolvare devine întocmirea dosarului necesar începerii demersului pentru pensionare (cărțile de muncă fiind „cuiul lui Pepelea”). Astfel, un moment din viață care ar trebui să reprezinte debutului calmului și relaxării după o viață întreagă de muncă, devine un real coșmar pentru destui pensionari: drumuri fără de sfârșit, nervi încordați, stres, incertitudine. „Oare voi putea intra în pensie anticipată?”, „Oare voi fi încadrat cu grupa cutare?”, „Cum îmi pot găsi anii aceia de lucru?”, neclaritățile sunt multe și dau bătăi de cap mai tuturor persoanelor aflate în astfel de situații.

    Pentru cei care au fost angajați la societăți care la ora actuală și-au încetat activitatea, situația devine chiar stresantă. Foarte puține dintre companiile desființate au reușit să își păstreze arhivele (spre exemplu Teba Industries), însă milioane de alte dosare a foștilor angajați au fost lăsate în aer. Cu ceva timp în urmă, anumite firme private au decis să vină în ajutorul oamenilor și astfel au preluat întregi arhive de acte, depozitându-le pe sute de rafturi, în dosare prăfuite, pentru a putea să le acceseze ori de câte ori este nevoie. Problema e că deși aceste firme există de ani de zile, sunt și acum foarte mulți oameni care nu știu de existența lor.

    Asemenea companii care se ocupă cu arhivarea documentelor fostelor societăți există și la Arad, iar cea mai mare arhivă aparține unei firme care este operațională din 2005: Grandtex SA deține la ora actuală peste două milioane de dosare, din anii de început ai comunismului, până în zilele apropiate nouă.

    Cum m-am lovit de aceste lucruri? Eu în perioada 1999-2004, am lucrat la Primărie, la Direcția Fiscală și în Cabinetul Primarului. Atât la Cabinetul Primarului cât și la Tribunal, la Societățile care au dat faliment, veneau foarte mulți oameni trecuți de 60 de ani să întrebe de unde pot face rost de acte de la acele societăți, mai ales după 90. Toți veneau de la Tribunal la primar să întrebe, căci acolo le era cel mai la îndemână. Atunci, fiind o cauză socială, așa am pornit la drum. Am preîntâmpinat ideea că 100% trebuie ajutor, că statul nu se mai ocupa, nu mai era interesat să conserve actele și documentele. Statul aștepta să apară arhivele electronice, dar un asemenea volum nu a mai fost prelucrat într-o bază de date. Atunci când s-a trecut pe calculator, s-a trecut doar din acel moment, nu și pentru documentele din urmă. Cumva, așa au apărut aceste societăți de arhivare documentație. În 2003, 2004 au apărut, fără să fie autorizate inițial, erau doar societăți comerciale cu profil pe documentație. Noi am deschis în 2005, iar în Arad mai există încă o firmă de acest fel, Blue Archive, în Grădiște”, a spus Raoul Burtea, managerul firmei Grandtex SA.   DSCN9079

    Compania deține la ora actuală cea mai mare colecție de arhive din zona aceasta a țării, având 200 societăți cu arhive mari în lucru și peste 400 de societăți cu arhive mici, preluate atât din Arad cât și din țară. Dintre acestea, cele mai vestite companii sunt Tricoul Roșu, Agroindustriala Ceala, Sc Carne, SC Lapte, Contor Group, Armis, ARIS SA Arad (cea mai mare), Ampelum Zlatna, OJT Predeal, UTEPS Alba Iulia, Feroplast Petroșani, I.A.S. Hațeg.

    Cum au ajuns arhivele societăților falimentare în proprietatea companiilor private

    Arhivele de documente au fost preluate, în cele mai multe cazuri, de companiile private direct de la lichidatorii judiciari care se ocupau de societățile în faliment, printr-o depunere de ofertă. Lichidatorii făceau o evaluare la câți metri liniari de arhivă existau și cât termen de păstrare aveau documentele.

    „Licidatorii erau bucuroși să se scape de gestiunea imensă și astfel se făcea o evaluare, iar în funcție de ce vânzări aveau, îți procnozau câți bani îți dau la preluare. Ei plăteau din averea debitorului… Abia din 2013, tariful de preluare a devenit reglementat de lege”, a spus Raoul Burtea.

    Legea arhivelor naționale și ordinul 137/2013 a reglementat tariful pentru societățile în faliment sau iradiate, astfel că toate tarifele percepute de companiile private de arhivare sunt omologate de Arhiva Națională, ele nu pot fi impuse de la o companie la alta.

    Tarife și pași pentru obținerea adeverințelor

    Pentru a obține o adeverință anume, prețurile diferă în funcție de cât de amplă este căutarea în arhive. În funcție de anii lucrați într-o anumită societate, prețurile sunt următoarele:

    – Până la 1 an lucrat: 75 de lei

    – De la 1 la 5 ani: 125 lei

    – De la 5 la 10 ani: 175 lei

    – Peste 10 ani: 200 lei.

    Pe lângă achitarea acestui tarif, trebuie mai întâi plătită suma de 35 de lei care se achită în momentul în care se întocmește cererea de investigații arhivistice.

    Trebuie menționat faptul că documentațiile de la societățile încă existente sunt gratuite.

    Pentru obținerea documentelor necesare, se efectuează următorii pași:

    1. Se întocmește cererea de investigație arhivistică, ce va conține datele personale, numele societății, perioada și meseria pe care a avut-o persoana respectivă în societatea în cauză și o copie după cartea de muncă. În cazul în care s-a pierdut cartea de muncă, se va face reconstituirea în funcție de cum va fi găsită persoana în statele de plată.

    2. După ce va înregistra cererea, firma de arhivare va trimite o înștiințare cu tarifele enumerate mai sus, referioare la perioada în care a lucrat în societatea respectivă cel care solicită documentele.

    3. Eliberarea adeverinței, care se poate realiza direct de la sediu, cât și prin poștă pentru persoanele care nu au domiciliul în Arad (pentru aceasta nu se percepe niciun comision suplimentar, ci doar taxele de expediere poștală).

    Timpul de eliberare a documentelor variază. O cerere simplă poate fi rezolvată în câteva zile, însă o cerere de sporuri sau pentru zilieri se poate extinde până la 1-3 luni.

    Au fost unele cazuri în care oamenii nu își mai aminteau cu exactitate luna și anul în care au lucrat într-un anumit loc. Asta se întâmpla în cazul zilierilor, care știu de exemplu că au lucrat o lună vara, sau toamna… Cum nu își amintesc exact, căutarea devine mai dificilă. Dar încercăm să îi ajutăm cum putem mai bine, căci pentru ei contează foarte mult fiecare zi lucrată”, a spus Raoul Burtea.

    DSCN9080

    Depozite ticsite cu cărțile de muncă vechi, pe rafturi până la tavan

    Vizitând arhivele firmelor de acest gen, pare de-a dreptul halucinant că în secolul vitezei încă există oameni care fac o astfel de muncă migăloasă, folosindu-se doar de propriile mâini și de proprii ochi.

    Zeci, sute, mii de dosare, puse în ordine alfabetică, în funcție de ani, stau înghesuite pe zeci de rafturi, în  depozitele de pe str. Iuliu Maniu (la capătul străzii, după Centrul de Statistică, în dreptul podului către Micălaca). Aceeași situație e și în depozitele deținute de compania Grandtex în Pecica și Lipova (în aceste două cazuri fiind depozitate documente cu termene depășite). Pare incredibilă cantitatea industrială de muncă pe care simpli oameni, nu computere, le efectuează zilnic.

    Nu există zi de leneveală pentru arhivari. Ei speră la zile în care toate acestea vor fi scanate și trecute într-o bază de date computerizată, însă dat fiind faptul că, pe zi ce trece, dosarele nu se împuținează, ci se tot înmulțesc, gândul rămâne doar la stadiul de vis.

    Până într-o zi când în România cineva se va gândi să reglementeze cumva acest haos al hârtiilor, forțând trecerea în lumea digitală a tuturor documentelor, creând astfel o uriașă arhivă virtuală, aceste depozite burdușite de hârtii prăfuite rămân singurul sprijin real pentru oamenii care au reală nevoie de o tonă de acte pentru a putea demonstra munca lor de o viață.

     

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. cu tot respectul, dar nu vad arhiva in aceste poze. Unde e arhiva?
      Un garaj metalic, situat undeva intr-o curte, la margine de drum (la propriu), cu acoperis de azbociment prin care curge ploaia sau bate soarele (vezi in imagini), fara o instalatie ce sa protejeze documente in caz de incendiu (?) sau sa mentina o anumita temperatura pentru a le proteja , cu rafturi improvizate pe care stau aruncate varii acte pline de praf, cu podeaua necimentata (?), nu se numeste arhiva, ci cotetz.
      In rest, laudabil…

      +4 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    0 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.