vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Horia Medeleanu: Ideea care ucide

    de Horia Medeleanu | 25 octombrie 2015, 4:22 PM | Opinii | Recomandările editorilor

    0

    Ce a însemnat nazismul? Moarte! Ce  a însemnat comunismul? Moarte! Milioane de oameni uciși pentru o idee. Da, există idei care ucid. Și culmea ironiei, idei care promit fericirea pe pământ prin… moarte!

    Ambele idei care au zguduit Europa în secolul al XX-lea s-au născut pe acest continent. Au fost născocite de două mari popoare ale Europei, germanii și rușii. Două mari popoare creatoare ale unor mari culturi. Spiritul și moartea, o ciudată ecuație. Au murit milioane de oameni prin aplicarea celor două idei, alte milioane au crezut în ele și le-au urmat, într-un fel de delir colectiv. Amândouă au vizat solidaritatea tuturor oamenilor de pe planetă, în numele unui ideal pretins nobil. Amândouă au reușit contrariul. Oamenii au devenit o masă inertă la discreția unor dictatori. Ce înseamnă un dictator? Un ins care deține puterea absolută. Dictatorul autentic nu are în jurul său consilieri sau colaboratori, ci numai executanți. El cere acestora supunere oarbă și ascultare deplină. Nu suportă oamenii cu idei și opinii proprii. Pe aceștia îi îndepărtează cu brutalitate. Dictatorul nu iubește oamenii, de aceea îi poate sacrifica cu ușurință și nepăsare. În consecință, el nu slujește poporul, ci pune poporul în serviciul său. Încredințat de unicitatea sa, dictatorul pretinde un cult cvasireligios al persoanei sale.

    „Cultul personalității – scria Hitler – este cea mai bună formă de guvernare”. Stalin a reușit să impună partidului și poporului voința sa, înainte de toate, prin exacerbarea cultului personalității. Din nefericire, am cunoscut și noi, românii acest cult și efectele sale. Și încă îl cunoaștem. „Pentru milioane de oameni – scria Ilya Ehrenburg – Stalin se transformase într-un semizeu mitic, toți îi repetau numele cu emoție (am avut și noi această exaltare), credeau că doar el poate salva statul sovietic de invazie și destrămare”.

    „Cultul lui Stalin – spunea Roy Medvedev – nu numai camufla ilegalitățile și greșelile săvârșite de el, ci și justifica dinainte noi crime”. Dictatorul reușește cea mai uluitoare performanță umană, să răspândească frică, teroare și moarte și, totodată, să fie iubit de mulțimile care suportă aceste orori. Câți ruși n-au plâns la moartea celui pe care l-au numit „Tăticul” lor! Noi nu recunoaștem – nu vrem să recunoaștem – că sub Ceaușescu nu mai gândeam cu capul nostru, devenisem niște „acefali”. Aveam cine să gândească pentru noi, nu-i așa? De fapt, gândirea liberă este o povară, pentru ce să suferi acest chin? „Popoarele puternice nu fac apel la dictator, ele îl combat”, spune Emil Ludwig, renumitul biograf al dictatorilor („Dirigeants de l`Europe”). În existența sa de 200 de ani, poporul american n-a cunoscut dictatura.

    Comunismul a apărut în Rusia, țara pe care Marx o considera cea mai înapoiată din Europa, nu în Anglia (țara care o prevedea el), țara cu o industrie mare și proletariat puternic. Hitler a venit la putere într-o Germanie obosită și sufocată sub greutatea sumelor enorme, insuportabile, impuse de învingători (o mare prostie a acestora), ca preț al daunelor produse de germani în război. Poporul german a avut nevoie de un salvator. Din nefericire, acesta a fost Hitler.

    În perspectiva istorică, nazismul și comunismul constituie ceea ce putem numi „experiențe-limită”, nec plus ultra, adică de la ele mai departe nu se poate să înaintezi. În urma lor, se pare că Europa, continentul care le-a zămislit, a încetat să fie „laboratorul” în care produceau marile idei înnoitoare, cele care prefațau viitorul popoarelor. Acum – ne place, nu ne place – acest „laborator” s-a deplasat dincolo de ocean, fiind preluat de un popor tânăr, viguros, înzestrat cu energie creatoare.

    Dar, dacă nazismul și comunismul au fost învinse, a dispărut oare și ideea unui „paradis terestru”? Vor înceta oamenii să viseze la o societate perfectă în care toți sunt fericiți, așa cum au promis nazismul și comunismul?

    Nu, oamenii vor visa mereu, dar să nu uităm că „Somnul rațiunii naște monștri”!

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    6 + 3 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.