De ce 10 mai? De ce 9 mai? 10 mai sau 9 mai? Întrebări incitante, dar să prezentăm și să analizăm mai întâi faptele și împrejurările istorice. În 9 mai 1877, într-o ședință a Camerei, un deputat l-a interprelat pe Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe, dacă suntem sau nu independenți. Kogălniceanu a răspuns: „În stare de rezbel, cu legăturile rupte cu Poarta, ce suntem? Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare”.

Se impune o primă observație: Kogălniceanu nu a rostit o „Proclamație”, în deplinul înțeles al termenului (nici nu era o atribuție a sa), ci un simplu răspuns la o întrebare a unui deputat.

A doua observație: am devenit independenți înainte de data la care a avut loc această ședință a Camerei și anume încă din 27 aprilie, când au început ostilitățile — „rezbelul” — între noi și turci. În 26 aprilie, turcii au bombardat orașele de la Dunăre: Calafat, Bechet, Călărași și Oltenița. A doua zi, domnitorul Carol, aflat la Calafat, a ordonat artileriei noastre bombardarea Vidinului. „Rezbelul” a început și legătura de umilință multiseculară cu turcii „s-a rupt”, ca să repet cuvântul lui Kogălniceanu. Am devenit astfel independenți „de facto”, dar nu încă și „de iure”. În aceeași zi, de 9 mai, deputații din Cameră au întocmit o „moțiune”, prin care luau act de faptul că independența României fusese îndeplinită. Moțiunea a fost adoptată și de Senat.

Dar trebuia îndeplinită procedura legală, cerută de Constituția țării. România era „monarhie parlamentară”. Orice lege, orice act, votate în cele două Camere, trebuiau prezentate principelui pentru aprobare și ratificare. Numai după ce a fost pusă semnătura șefului statului, ele deveneau „oficiale”. Așa au procedat deputații și senatorii din acel moment decisiv pentru destinul neamului românesc. Ei au dorit ca îndeplinirea acestei proceduri legale să se întâmple în 10 mai, zi în care, în anul 1866, principele Carol a fost instalat pe tronul României.

Carol I (sursa: Wikipedia)

Carol I (sursa: Wikipedia)

Prin semnătura lui Carol — care va deveni primul nostru rege — independența „de facto” a devenit „de iure”, iar 10 Mai a fost instituită ca Ziua noastră Națională. Prin aceasta, românii au vrut să arată lumii că România este o țară liberă, independentă și suverană, prin urmare ea poate să facă parte din marea familie a statelor europene. Aceasta este semnificația cea mai profundă a acelei zile sacre, nu  — sau nu numai —  celebrarea „persoanei” celei care a comandat tânăra armată română în bătălia victorioasă din fața Plevnei. Când ni s-a răpit acest simbol, am încetat, de fapt, să mai fim o țară liberă și independentă.

Comuniștii au eliminat toate simbolurile mari, ne-au rescris istoria, conform maximei acelui personaj din celebrul roman al lui Orwell („1984”): „Cine controlează prezentul, controlează trecutul și cine controlează trecutul, controlează viitorul”. Personajul lui Orwell, Winston Smith, funcționar la Ministerul Adevărului, avea sarcina de a falsifica documentele de arhivă, conform orientării trasate de „Big Brother”. Pentru a șterge amintirea lui 10 Mai din istorie și, desigur, din conștiința românilor, comuniștii au ales 9 mai ca Ziua Independenței. Au fost pe placul lui „Big Brother” de la Moscova, dar schimbând data, nu au putut transfera semnificația lui 10 Mai din istoria românilor asupra lui 9 mai.

Ce semnificație are 9 mai? „Ziua Victoriei” Rusiei bolșevice contra Germaniei naziste. Oricâtă sofistică s-ar întrebuința, nu putem să pierdem din vedere că 9 mai rusesc umbrește 9 mai românesc, nu-i așa? În treacăt fie spus, pentru noi, românii, războiul nu s-a încheiat în 9 mai, trupele noastre au continuat să lupte și după această dată. Dar, dincolo de orice considerații și speculații, 10 Mai a fost Ziua noastră Națională, așa au hotărât oamenii politici responsabili din acel timp, iar noi nu am fi avut dreptul de a interveni retroactiv asupra deciziei lor.

Să nu uităm, însă, simbolurile mari sunt acelea care cuprind sensul unei existențe istorice a unui popor. Unul dintre acestea a fost 10 Mai la români.

 

(Fragment din „De la Eminescu la zilele noastre” – Editura Concordia / Editura Flacăra Roșie, Arad, 2012) 

Horia Medeleanu

-, 10 mai 2017, 4:56 PM