joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Gardul. Semeția și decăderea unui oraș care nu are timp să-și vadă nici măcar declinul…

    de Raluca Medeleanu | 6 septembrie 2016, 2:01 PM | Recomandările editorilor | Strada

    2

    Vă voi spune povestea unui gard. Da, a unui gard. Era cândva un gard de nădejde. Stătea frumos, semeț și nu deranja pe nimeni. Flori frumoase, trandafiri mai exact, creșteau în spatele lui, iar el oprea oamenii să le calce. Cândva, nu știu exact în ce circumstanțe, soarta a dat ca gardul să fie pus la pământ. E ușor de speculat că vreun bolid condus de un amator de adrenalină a trecut cu roata direct peste el. Timpul a șters cu buretele evenimentul respectiv, dar nu și soarta gardului.

    Au trecut luni, apoi ani buni, nici nu pot spune câți, iar gardul prăbușit a rămas acolo, să-și plângă rușinos ologeala și rugina a înlocuit treptat vopseaua sa frumoasă verde. Zeci de oameni, poate sute, trec pe acolo în fiecare zi, dar nimeni nu pare deranjat de el. Toți privesc înainte, către semafor, cufundați în problemele lor cotidiene, grăbiți către o destinație anume. Îl ocolesc cu privirea și grădinarii, ei fiind prea concentrați să taie buruienile care cresc pe lângă el, sau să planteze panseluțele de vizavi. Nici cei desemnați cu trasarea pistei de biciclete n-au timp de el, căci aplicarea vopselei roșii e lucru sofisticat, nu glumă. Cei din conducerea orașului n-au cum să-l vadă, căci e greu să-l bage de seamă prin geamurile fumurii ale mașinilor scumpe.

    Gardul e însă acolo. Stă și așteaptă. Și speră. Poate careva, printr-o minune, va face un sacrificiu și va lua o rangă sau ceva și va reuși să-l aducă înapoi la viață. Poate chiar mai mult, va cumpăra o cutiuță de vopsea verde și-i va opri agonia provocată de rugină. Dar toate astea par utopice pentru bietul gard. El știe în adâncul său că nimănui nu-i pasă. Chiar și cei care-i vor afla povestea, citind aceste rânduri, vor zice: „Ei, nah, e doar un gard! N-ați avut ce să mai scrieți și căutați subiecte aiurea prin oraș”. Căci un gard cârn e un nimic într-un oraș mare, plin de alte bube, infinit mai mari, mai grav infectate.

    Doar că un ansamblu de nimicuri ignorate nasc un hău al haosului care ajunge să înghită orașul. Iar Aradul e deja cu un pas în groapă.

    14233751_1130570953702576_136543141_o 14233630_1130570947035910_1589849823_o 14203659_1130570973702574_542132751_o

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Ma bucur nespus ca mai sunt aradeni care au ochi critici(ca si mine)si pun pe „tapet”toate lucrurile urate din orasul nostru.Intr-adevar,acel gardulet este rasturnat de cativa ani ,fara ca sa fi deranjat pe cineva,macar din pct.de vedere estetic,dar ce sa mai comentam despre halul in care arata lacul(balta)plina de alge,pasari moarte si gunoaie, fara ca sa observe cineva din conducerea orasului.Important este sa cheltuim milioane de euro si dupa aceea lasam in voia sortii investitiile.Halal primarie!

      +1 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    3 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.