joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Femeie tâlhărită în centrul Aradului – am alergat după hoț până am rămas fără aer (FOTO-VIDEO)

    de Andrei Fuliaș | 28 februarie 2017, 3:09 PM | Recomandările editorilor | Reportaj

    17

    De multă vreme aveam în plan să facem un test, un fel de exercițiu din care să rezulte care este nivelul răspunderii civice printre arădeni. Știți voi, exact cum ați mai văzut la televizor, atunci când se înscenează un furt, o tâlhărie în plină stradă, după care se așteaptă reacția trecătorilor.

    Din nefericire, ieri am fost martorul unei astfel de întâmplări, dar reală, nu trucată, în urma căreia am trăit o experiență pe de o parte tristă, fiindcă am putut vedea că răspunderea civică a unor arădeni este aproape inexistentă, pe de altă parte fericită, fiindcă am confirmarea, nu că aveam neapărat nevoie de una, că Poliția Română și Jandarmeria Română lucrează bine, prompt și eficient.

    Și acum să vă povestesc…

    Ieri, în jurul orei 16:10, în timp ce scriam un articol despre primar și problemele sale cu Agenția Națională de Integritate, aud niște strigăte venite din spatele blocului în care locuiesc. M-am gândit că or fi iar ceva boschetari, că au obiceiul să apară prin zonă și să facă scandal. Mi s-a părut totuși că o femeie strigă „ajutor, ajutor!”. Din păcate… am auzit bine în acest caz. De pe balcon am văzut cum un bărbat buscula o femeie și în câteva secunde i-a smuls lanțul de la gât și a plecat pe o alee dintre blocul în care locuiesc și blocul vecin.

    Câteva secunde mi-au trebuit să îmi înfig picioarele într-o pereche de papuci aflată în fața ușii, să-mi iau telefonul în mână și să fug. O auzeam pe soție cum striga în urma mea, pe scara blocului: „Ai grijă! Te rog să ai grijă!”. Nici cu liftul n-aș fi ajuns jos atât de repede. Am ieșit în fața blocului, pe strada Miron Costin și imediat la capătul aleii pe care fugise bărbatul, stătea femeia plângând. Am alergat spre ea și am întrebat-o pe unde a luat-o hoțul. Nici nu putea să vorbească, săraca femeie, dar a mi-a făcut un semn din mână că bărbatul o luase spre Gară. Și am luat-o după el. După vreo 10 metri alergați, văd cum de pe partea opusă a străzii, traversează un bărbat înapoi pe partea pe care mă aflam eu. Era hoțul. În urma lui, un bărbat se apleca să ridice ceva. Ridicase lanțul femeii și se îndrepta spre aceasta.

    Ulterior am înțeles că bărbatul respectiv i-ar fi pus piedică hoțului și că acesta a scăpat lanțul. Nu am înțeles nici atunci, nici acum, de ce l-a lăsat totuși să fugă. Mă rog…

    Eu mi-am continuat fuga după hoț. Imediat acesta a intrat pe o alee dintre blocurile 6 și 8, îndreptându-se spre Aleea Azuga. Inițial nici nu știa că cineva fuge după el. Când m-am apropiat la vreo 5 metri de el, m-a auzit și a grăbit pasul. Pe undeva printre blocurile de pe Aleea Azuga, într-o grădină, hoțul și-a agățat geaca dintr-o imitație de piele de o țeavă metalică. A fost momentul în care l-am ajuns din urmă. Când am apucat să pun mâna pe haină, acesta deja se dezbrăcase și a luat-o din nou la fugă. Am luat geaca în mâini și am continuat urmărirea. Văzând că hoțul a luat-o prin spatele sediului BCR, am încercat să-l surprind și să-i ies în față, luând-o pe alt traseu. Între timp am apelat și numărul de urgență 112, unde, deși abia respiram, am reușit să-i explic ofițerului de la celălalt capăt al „firului” povestea pe scurt. Dar ajuns în fața sediului BCR, pe strada Nelu Aristide Dragomir, nici urmă de hoț. Am intrat din nou printre blocuri, cu telefonul la ureche, explicând unui polițist locația exactă în care mă îndrept. În acel moment, între blocuri, în interiorul unei platforme de colectare a gunoiului menajer, printre containere, mi s-a părut că văd o mișcare. Am intrat între zidurile care împrejmuiau contanierele și i-am strigat polițistului de la telefon: „Gata! E aici! L-am prins!”. Hoțul, un tinerel puțin trecut de 20 de ani, cu vreo înălțime de aproximativ 1,70 m și cu o greutate de vreo 60 kg, n-a avut nevoie decât de vreo două secunde să se cațere pe zid și să sară. Am reușit să-l prind de un picior, dar cum era în cădere, n-aveam cum să-l țin. Și a luat-o din nou la fugă. Eu după el…

    Cu un tupeu ieșit din comun, individul a luat-o spre Bulevardul Revoluției, cu mine pe urmele lui. Simțeam că la cele aproape 95 kg ale mele șansele să-l prind sunt aproape nule și am început să strig pe stradă „hoțul”, „opriți-l” sau „opriți hoțul”. Aici a venit surpriza neplăcută. Deși pe stradă erau o mulțime de bărbați, de toate vârstele, nici măcar unul n-a avut intenția de a-l opri. Nici măcar unul n-a părut măcar să stea pe gânduri dacă să se implice sau nu. Se uitau toți la mine de parcă eram din filme cu proști. E drept că dacă ne filma cineva când alergam printre blocuri, ar fi ieșit un material de comedie genial, cu mine alergând și respirând ca Darth Vader (vezi aici reclama cu „ăla negru de respira greu”), iar în același timp urlând după hoț „stai, bă, oprește-te, f..u-ți gura mă-tii, că dacă te prind te omor!”. Vă dați seama că hoțul abia aștepta să se oprească să-l bată unul de două ori cât el… Așadar, eram un ciudat îmbrăcat în haine de casă, cu tricoul în pantaloni ca orice cocalar care se respectă, cu geaca hoțului într-o mână și cu telefonul în cealaltă mână, care urla ca bezmeticul pe stradă.

    Văzând că nimeni nu încearcă măcar să pună mâna pe hoț, mi-am continuat urmărirea traversând Bulevardul Revoluției spre Banc Post, pe trecerea de pietoni, dar „pe roșu”, după care, odată ajuns pe trotuar simțeam că îmi dau duhul. Se pare că și hoțul obosise, că s-a oprit din alergare și, din moment ce văzuse că nimeni nu sare pe el, și-a continuat drumul „la pas”. Eu, văzând că nu mai poate nici el, nici eu, am început să-l filmez, pe ideea că poate întoarce cumva capul să se uite dacă-l mai urmăresc. Și a făcut-o, de vreo 2-3 ori. Ajuns în fața restaurantului Bucegi, individul a simțit că s-a odihnit suficient și a luat-o din nou la goană. Am oprit filmarea și, cu ultima zvâcnire, am luat-o și eu la fugă. Nu pentru mult timp, căci imediat a luat-o la dreapta după blocurile turn (blocurile G), după care l-am pierdut. Am sunat din nou la 112 ca să explic Poliției că am ajuns într-o cu totul altă zonă decât anunțasem la primul apel. În mai puțin de un minut, un echipaj de jandarmi a ajuns la mine. Le-am predat acestora haina hoțului și am urcat cu ei în „dubă”. Atunci am aflat, atât de la cei trei jandarmi care formau echipajul respectiv, cât și din ceea ce se auzea din stațiile de emisie-recepție că toate efectivele de Poliție și Jandarmerie sunt în zona Gării și în cartierul Grădiște, căutând hoții. Am continuat căutările cu băieții de la jandarmerie timp de mai bine de jumătate de oră, după care am ajuns într-o altă mașină, de această dată a Poliției, alături de patru domni îmbrăcați civil. Împreună cu aceștia am revenit la „locul faptei” și le-am povestit acestora toată întâmplarea, dar am și reconstituit traseul pe care l-am urmărit pe hoț.

    Ah, era să uit, înregistrarea video pe care o făcusem atunci când îl urmăream pe hoț, a ajuns într-un timp record la toate echipajele care îl căutau pe acesta. Cu ajutorul acelei înregistrări, toate efectivele știau cum arată individul și cum este îmbrăcat.

    După reconstituire, domnii de la Poliție m-au rugat să-i însoțesc la sediul Inspectoratului de Poliție pentru a declara cele întâmplate.

    Se pare că hoțul a fost prins, pe baza acelor înregistrări, încă de aseară, la mai puțin de trei ore de la tâlhăria comisă.

    „Bărbatul în cauză a fost identificat și a fost reținut pentru 24 de ore. Urmează ca acesta să fie prezentat Parchetului cu propunere de arestare”, a declarat Claudia Iuga, agent șef adjunct și purtător de cuvânt al IPJ Arad, pentru Special Arad.

    Concluziile acestei întâmplări sunt simple. În primul rând, am constatat că arădenii nu posedă suficient spirit civic și, doamne ferește să ai parte de o tâlhărie în plin centrul orașului, că nu îți sare nimeni în ajutor. În același timp, este de apreciată reacția promptă a autorităților, atât a Poliției Române, cât și a Jandarmeriei Române, dar și eficiența de care au dat dovadă în această speță, reușind să prindă hoțul într-un timp extrem de scurt.

     

     

    Screenshot_20170227-182021 Screenshot_20170227-182053 Screenshot_20170227-182136 Screenshot_20170227-182250

    Screenshot_20170227-180041 Screenshot_20170227-181958 Screenshot_20170227-182404

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

      • Vă mulțumesc pentru aprecieri, domnule profesor! 🙂

        Cât despre prezența mea în politică, am vrut să îmbin utilul cu plăcutul, dar nu mi-a ieșit prea bine partea cu „utilul”, așa că am revenit la ceea ce mă pricep cel mai bine.
        Cred, totuși, că mă pricepeam și la politică, dar nu la politica ce se face în momentul ăsta în România…

        +7 voturi
        +1
        -1
    1. Pff..bine ca nu l-ai prins ca la ce injuraturi si amenintari ai bagat in el, daca ii faceai si un placaj sa se zgarie-n cot, riscai sa ajungi inaintea lui pe arest (de fapt nu, ca tu nu esti politist, ai voie sa prinzi hoti, nu poti fi acuzat de hot de purtare abuziva)
      ps. daca nu erai de la presa, sigur nu ajungea pe arest, mai ales ca bunurile au fost recuperate

      +3 voturi
      +1
      -1
    2. Bravo Andrei! Te felicit! Ai facut un lucru extrem de curajos, un gest nobil, creștinesc! Mama lui de nemernic!! spirit civic, la noi in Romania??? Niciodată! Din fericire mai avem cate un Andrei Fulias, aradean cinstit, un om de dat exemplu. Inca o data, Bravo Andrei!

      +2 voturi
      +1
      -1
    3. Hai sa va spun eu o intamplare de acum cativa ani cand inca mai stateam in Arad. Ajung acasa d ela birou, dau sa intru cu masina in garaj si vad pe cineva intins pe jos pe strada. Era un batran ce lesinase, cazuse si se lovise la fata.

      Am stat langa el aproximativ 45 de minute pana cand am reusit sa conving salvarea sa vina, timp in care toti aradenii de bine, mandrii concetateni treceau pe cealalta parte a strazii incercand sa-l evite pe batran. Cei de la salvare ma tot luau, sigur e beat, nu ne pierdem timpul cu asa ceva. Au venit dupa 45 de minute si cateva apeluri doar pentru ca o cunostiinta de acolo mi-a recunoscut numarul si m-a sunat inapoi. Omul nu mirosea a bautura, era doar batran, dar ce sa-i faci.

      Am stat dupa si m-am gandit, daca in locul lui erau parintii mei? Ma puteam baza pe aradenii nostri, cei puri si imaculati, saracii oameni ce au nenorocul sa traiasca intr-un oras distrus de Falca si Fifor, in timp ce ei, ca niste panselute pure sunt oamenii perfecti ce ar duce orasul spre culmile dezvolatrii.

      Norocul meu e ca nu mai sunt in Arad si in tara de atunci.

      +1 voturi
      +1
      -1
    4. Andrei, recunostinta deosebita pentru ce ai facut!!!
      Eu te-as indemna sa fie numai un inceput, sa continui ca si journalist sa sensibilizezi opinia publica aradeana la a reactiona cand semenii au nevoie. Poate fi o provocare a destinului.

      +2 voturi
      +1
      -1
    5. felicitari pt.gestul tau,din pacate si eu am fost talharita anul trecut in septembrie in fata scolii de preoti,dar individul nu a fost gasit de politie,dupa pozele afisate de tine pare a fi acelasi hot din spate,la fata nu l-am vazut si nici nu era nimeni care sa ma ajute asa cum ai facut tu.daca ar fi mai multi oameni asemenea tie am fi mai in siguranta dar din pacate in ziua de astazi nimeni nu se mai amesteca

      0 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru Fluieras

    6 + 8 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.