Am abordat-o ieri seara pe Corina Șuteu, consultant cultural, critic de teatru, manager cultural și președintele festivalului de filme documentare fARAD, chiar înainte de începerea oficială a ediției a patra, în holul Cinematografului Arta, și am întrebat-o ce anume face din fARAD-ul de anul acesta o ediție cu totul aparte. Ne-a spus că ediția din acest an orbitează în jurul ideei de „celebritate” și care reflectă evoluția festivalului, aducând în atenția publicului, în premieră națională, filme din foarte multe țări (vezi video).

„Festivalul a evoluat, se dezvoltă foarte bine și laboratorul. Astăzi am avut o a treia sesiune de discuții de feedback la care am participat și eu, cu participanții la laboratorul coordonat de Dana Bunescu. Regretăm că anul acesta nu a putut să vină Mona Nicoară care de fapt este programatorul și directorul artistic al festivalului și căreia îi datorăm această programare extraordinară, dar ne bucurăm că publicul din Arad are ocazia din nou să vadă filme în premieră”, ne-a spus Corina Șuteu.

De asemenea, președintele fARAD ne-a spus că prin acest festival își dorește ca oamenii să se apropie mai mult de filmul de artă.

Julien Assange, acest Prometeu care a dat lumii focul cunoașterii

Primul film documentar prezentat la fARAD a fost „Risk”, în regia Laurei Poitras, pe care cel mai probabil o cunoașteți și datorită dezvăluirii poveștii unui alt „proscris” celebru, anume Edward Snowden.

„Risk” este exact ceea ce arată numele, un documentar extrem de curajos, filmat într-o perioadă foarte lungă de timp în care Poitras a stat în preajma controversatului Assange, având astfel șansa să asiste la o serie de evenimente cheie din evoluția organizației „WikiLeaks”, dar și a vieții lui Julien Assange care ne este prezentat, de altfel, extrem de obiectiv, nici ca erou, dar nici ca antierou, ci ni se oferă posibilitatea de ne forma singuri o impresie despre el. Privind documentarul, suntem lămuriți că adevărul nu este absolut. Nu există „alb” sau „negru”, ci un „gri” extrem de complex.

Laura Poitras l-a contactat pe Assange la scurt timp după ce acesta a „scurs” informațiile de la Chelsea Manning, în 2010 (un video care arată cum soldații americani împușcă în voie oameni care nu sunt armați), și nu a început filmările la documentarul acesta decât în 2011. De acolo, filmul l-a urmat pe Assange până în 2017.

Poitras realiza inițial o trilogie. Primul film, făcut în 2006, arăta ocupația SUA în Irak, moment în care regizoarea a și ajuns în atenția unei grupări teroriste și a fost oprită să intre în State de cel puțin cincizeci de ori. Apoi, în 2010, a făcut un film numit „The Oath” („Jurământul”) despre prizonierii din Gantanamo Bay. Trilogia era menită să prezinte America de după tragedia din 11 septembrie 2001. Filmările pentru a treia parte a trilogiei au început în 2010, având subiectul „supravegherii în masă”. Chiar în mijlocul filmărilor, a fost contactată de Edward Snowden, drept pentru care a pus documentarul în „stand by” și a plecat la Hong Kong și a realizat „Citizenfour”. În 2015 a revenit la materialul pe care îl avea, cu intenția de a termina filmul ce avea să devină „Risk”, cel prezentat și miercuri seară în cadrul fARAD.

Întrebări și răspunsuri cu monteur-ul documentarului, Erin Casper

În sală a fost prezentă și cea care a montat „Risk”, Erin Casper, care a fost nominalizată în 2015 la „Emmy Awards” pentru montajul unui alt documentar. Casper a acceptat să răspundă la o serie de întrebări, la finalul proiecției. Printre altele, aceasta a fost întrebată cum a hotărât ce anume să păstreze și ce să șteargă din cantitatea imensă de secvențe filmate, ce consideră că l-a determinat pe Assange să o aleagă tocmai pe Laura Poitras să fie cea care îi va arăta povestea către întreaga lume (întrebare la care Casper nu a putut răspunde cu siguranță), sau care este poziția filmului documentar în ziua de astăzi. La întrebarea cea din urmă, Erin Casper a răspuns că documentarul este tot mai căutat, tot mai popular, iar asta din punctul ei de vedere are la bază două motive. Unul ar fi că astăzi documentarul are șansa să fie prezentat în mult mai multe locuri decât în trecut. În ziua de azi, pe lângă TV, documentarele sunt prezentate în mediul online, în cinematografe, în cadrul festivalelor, astfel că sunt mult mai accesibile. Iar un al doilea motiv ar fi, în opinia ei, că producătorii au la dispoziție tehnologia necesară și sprijin de la diferite studiouri independente mai mult decât în trecut.

Lucrul sesizat de Erin Casper despre direcția în care se îndreaptă filmul documentar astăzi ne-a amintit de vorbele lui Thierry Garrel de la ARTE France, când venise anul acesta la tabăra de film documentar de la Bata. Acesta, la rândul lui, ne spunea că viitorul filmului în general stă în documentare. (Citește și Interviu eveniment | „Documentarul e noul umanism”. Celebrul Thierry Garrel de la ARTE France ne vorbește despre atelierul de la Bata, județul Arad).

Încă patru zile de documentare de cea mai înaltă calitate la fARAD

Fiecare film prezentat în cadrul festivalului este proiectat în premieră la noi în țară, astfel că arădenii au privilegiul să fie primii care descoperă poveștile. Nu ratați nici documentarul programat să ruleze astăzi, 5 octombrie, la ora 18:30, „Winnie”, în regia lui Pascale Lamche, o producție Franța-Africa de Sud-Olanda, din 2017, care spune povestea tragică a lui Winnie Madikizela Mandela, unda dintre cele mai controversate figuri politice feminine contemporane.

Programul complet al festivalului fARAD îl puteți găsi AICI.