M-a sunat aseară un frățior din Aradul Nou să-mi zică „man, ți-am trimis niște poze prin care recunosc supremația Vlaicului față de Aradul Nou. În vechea noastră bătălie, ați mai câștigat un război: aveți capre! Noi avem vaci, oi, porci și găini… banal – da` voi aveți capre!”  Io: „pff… bine, man, acuma ai aflat sau ce?… târziu! Capra-i cea mai bună prietenă a omului aici, în Vlaicu. Noi bem cu capra cot la cot… Ai auzit de dilema caprei, nu? Noi am inventat-o!”  – i-am zis, da` nu știu sigur dacă m-o auzit, că era gălăgie începând meciul cu Feroe – niște crescători de oi… apropo – io la Lidl… în Micălaca… pe teren neutru și gol, deci. „Bagă ceva și cu capitală culturală europeană!… poate la capre… gen!” – o mai zis colegu… la care io: „da, bă, capitală-culturală-ce-să-ți-povestesc!… poate dacă ai reuși să-ți branduiești capra!”

Adevăru-i că-n cartierul Aurel Vlaicu, încă din cele mai vechi timpuri capra a fost un animal iubit. Capra este aproape un brand al Vlaicului. E brandul de underground – poate că mai valoros ca vreunul oficial (care, unde mai pui?, nici nu există). Celebra dilemă a caprei: „Bă, io-s animal, aparat de gimnastică sau poziție” – dilema Vlaicului este. „Cum dreaq fac să duc capra asta din capăt de la Poetului, prin Făt Frumos, în Bujac?” este o întrebare firească, în Vlaicu – la care se răspunde „Pur și simplu brusc: o iei altan!”

Uite… ca-ntre băieți acuma, dar și în raport cu valorile europene vorbind: în Vlaicu, nouă ne place inclusiv capra vecinului, nicidecum nu ne dorim să moară, nicio treabă n-avem cu țapul, dacă chiar există… suntem foarte toleranți cu capra și cu țapul vecinului, cu ale vecinului vecinului etc. Încă din cele mai vechi timpuri, respectiv de ieri – pentru că Vlaicu e un cartier nou… de ieri. De aceea-i și așa de viu.

Mai nou, pe trend în Vlaicu îi să-ți iei capra / țapul la plimbat și-o /îl duci cu tramvaiul, cu taxiul sau… na… câți bani ai la tine și cât îți iubești tu capra… sau țapul… s-o / să-l scoți la o șaormă (ai în Vlaicu șaormării deschise non-stop cât nu poți tu să mănânci – cu tot cu capră sau țap…), la o votcă sau ceva.
Uite poză, dacă nu mă crezi… și nici nu-s subiectiv – că nu io am făcut pozele.

Foto: Luci Precup