O nouă întâlnine a clubului de carte arădean „O carte pe lună” a adus, firește, și o nouă temă de discuție. De data aceasta, tema centrală a întâlnirii cu numărul 10 a fost „care sunt cărțile pe care le-ai recitit”.

Dacă scopul cititului este, printre altele, să descoperim mereu lucruri, lumi, emoții noi, uneori simțim pur și simplu nevoia să retrăim o experiență pe care ne-a dat-o o carte anume. Fie că este vorba că dorim să facem o incursiune în propriul nostru trecut, așadar o simplă nostalgie, fie că dorim să ne „reactivăm” anumite stări pe care ni le-a dat o lectură sau să ne reîmprospătăm memoria asupra unor idei / informații, cu toții am avut măcar o singură carte pe care am luat-o din nou de pe raftul propriei biblioteci sau de pe raftul Bibliotecii Județene cu dorința de a o reciti.

În unele situații, experiența a fost la fel, în altele, cartea ni s-a părut chiar mai înălțătoare, dar, din păcate, au existat și situații în care ne-am „trezit” că experiența nu a mai reușit să se ridice la nivelul așteptărilor noastre.

Unele cărți sunt potrivite pentru o anumită vârstă, iar altele, firește, pentru alta. Tocmai despre acest lucru au discutat membrii clubului „O carte pe lună”, vineri, 24 noiembrie, în cafeneaua „Maison d’Art”, de pe strada Mihai Eminescu. Unii au avut în copilărie, spre exemplu, pornirea să se încăpățâneze să citească o carte orecum peste nivelul lor de înțelegere de atunci, iar astfel, automat, au catalogat inițial cartea ca fiind plictisitoare, obositoare, ca mai apoi, ajungând la maturitate, să se minuneze câte înțelesuri ascunse au descoperit în ea, la o a doua lectură. Așa s-a întâmplat, de exemplu, în cazul „Micului Prinț” de Antoine de Saint-Exupéry, carte care în ochii unui copil pare doar o simplă povestioară despre un băiețel venit de pe altă planetă, însă care ascunde atâtea tâlcuri profunde despre ce ar trebui să ne definească cu adevărat pe noi, oamenii, și cum uităm mereu esența vieții, pierzându-ne sufletul, inocența, în detrimentul materialismului.

Alte cărți care au fost „simțite” altfel de la o vârstă la altfel au fost „Alice în Țara Minunilor” de Lewis Carroll, „Mary Poppins” de P. L. Travers, „Legendele Olimpului” de Alexandru Mitru, „De veghe în lanul de secară” de J. D. Salinger, ba chiar și studiile părintelui psihoterapiei, Sigmund Freud.

O carte care a dezamăgit chiar pe doi dintre membrii clubului la o a doua lectură a fost „De veghe în lanul de secară” care, citită în adolescență, îi determinase să admire personajul principal, Holden Caulfield – băiatul răzvrătit, „haterul” de serviciu setat să-și păstreze o imagine de tip „superior”, mereu iritat de orice îl înconjoară. În loc de imaginea „cool”, au descoperit că de fapt aveau de a face cu o simplă imagine născocită care îl ajuta pe Holden să ignore faptul că, în fapt, e doar un copil necioplit și fără nicio experiență de viață. Totuși, recitirea scurtului roman, a scos la iveală o lume complet diferită, conturând perfect activitățile adolescenților din anii 1940.

Întâlnirea următoare este planificată pe data de 14 decembrie, având planificată tema „Cărțile pe care le-ai făcut cadou”, iar organizatorii au specificat că cea de-a unsprezecea întâlnire va fi una mai specială, căci au planificat desfășurarea unui „Secret Santa cu cărți”.
Fiecare participant este rugat să aducă o carte împachetată (să fie surpriză, nu? 😛 ), eu voi face bilețe cu numele tuturor celor care vin la întâlnire și o să ne împărțim cărțile între noi”, a anunțat Alice-Catrinel Pușcașu, organizatoare a clubului, pe facebook.

24169580_1682243225172985_1992440430_o 24169383_1682243071839667_1566616186_o

Raluca Medeleanu, 27 noiembrie 2017, 12:44 PM