Ultimele evenimente legate de temă – vizita ministrului și a sculptorului în Arad, mimarea unei ședințe de consiliu în care nu se va hotărî nimic, ieșirea neașteptată a lui Gheorghe Seculici în spatiul public – au darul să ne lumineze asupra mizei politice și nu numai legate de amplasarea Monumentului Unirii.

Ceea ce ni se pare foarte clar este că nimeni, în afara unor persoane particulare aflate mai ales în străinătate, nu pare preocupat de importanța și semnificația monumentului pentru comunitate, ci este copleșit de câștigul propriu de imagine, iar unii, de ce nu, de bani.

Sculptorul, de la care Ministerul Culturii, de pe vremea când nu era pesedist, cerea peste douăzeci de milioane de lei înapoi, în mod sigur de la bani se-mpute, ceilalți doar în parte, oricum sumele sunt prea mici, dar totuși contează, nu-i asa, din puțin se face mult și mititelu crește mare!

Din câte înțelegem, Florin Codre, crescătorul de cai din Franța care se erijează în mare sculptor fără să aiba ceva propriu de arătat celor care sunt interesati de sculptură (Carol I călare din capitală este o copie palidă a originalului croatului Mestrovici, însă pentru care Domnul Rrrrăzvan Theodorescu, același care a depus capsula cu Monumentul Unirii în piața Podgoria, l-a plătit cu 2,5 milioane euro!), dorește în continuare să planteze colacul împletit în piața Podgoria, iar dacă asta nu se poate, atunci în fața Primăriei și doar în ultima instanță în Piața Catedralei.

627x0

Această înversunare de a plasa un obelisc – un simbol falic prin excelență – în mijlocul unor clădiri vechi și oarecum clasicizate îl descalifică atât ca sculptor cât și ca artist vizual în general, îl arată exact în postura care îi vine ca o mânușă: un veleitar care navighează prin apele tulburi ale politicii românești postcomuniste și de bani gata.

Ai noștri din Arad, ca brazii, îl secundează cu brio, în fond, cum am spus, nu-i interesează de fel monumentul, ci câștigul pe care  îl pot scoate.

Să trecem așadar la răul cel mai mic, la variantele noastre de amplasare, având în vedere că dacă tot s-au cheltuit vreo 20 de milioane să nu aruncăm totul la gunoi, cu toate că sunt unii, printre care Claudiu Cristea, fiul arhitectului Miloș Cristea, care, pe bună dreptate, consideră că toată povestea trebuie uitată și începută repede o inițiativă locală de realizare în armonie cu specificul orașului un nou monument, respectând regulile unei astfel de proceduri.

Să stabilim totuși câteva cerințe esentiale ale amplasării!

Cel mai important este să aibă spatiu cât mai mare în jur, inclusiv pentru momentele de sărbătoare, să se vadă de departe, așadar dacă se poate să fie într-un fel de parc la care accesul din mai multe direcții să fie usor, iar clădirile din jur să fie de preferință moderne, să se armonizeze cu caracterul oarecum abstract-geometric al obeliscului.

Dacă ideea cu lacul în sine nu este rea, luciul de apă oferind un cadru de iluminare mai spectaculos, suferă din cauza lipsei de perspectivă și a prezenței masive a catedralei, însă prin lărgirea zonei, după preluarea spațiului rămas liber de la Tricoul Roșu, amplasarea ar putea deveni spectaculoasă, având în vedere că zona este chiar punctul de întâlnire al centrului vechi, clasic, cu orașul modern, reprezentat de blocurile construite pe vremea lui Ceaușescu.

WP_20170324_11_36_07_Pro

Nu este rea nici propunerea Domnului Seculici, în fața Consiliului Județean, tot în Pădurice, de fapt completează și poate fi subsumată primei variante, cu observația că în fața clădirii Consiliului deschiderea ar fi cam mică și perturbată de clădirile din jur, eteroclite ca stil, înălțime și destinație.

download (2)

Există o opinie, susținută printre altii de arhitectul arădean care trăiește de mult în SUA dar este foarte implicat pe rețelele de socializare în viață urbei, Michael Iovin,  după care cel mai bine ar fi în Cetate sau undeva pe lângă ea, în spațiul vast din bucla Mureșului marcată de cetate, podul spre Micălaca și cartierul Subcetate.

cetatearad1743_n

Recunoaștem deschis că este una dintre soluțiile care ne impresionează cel mai mult.

Fără să intrăm în amănunte, îndeplinește toate condițiile enumărate mai sus, singura ei „problemă” este că se situează oarecum departe și în viitor, previzionând transformarea civilă a cetătii, respectiv crearea unui nou pol de interes urbanistic în oraș.

Problema este, de fapt, virtutea ei maximă, în fond un monument nu este pentru astăzi, ci pentru anii care vin, iar orașul trebuie să renunțe la mentalitatea de sat în care există un singur centru, acolo unde e birtul și magazinul alimentar.

Nemaivorbind de faptul că se integrează perfect în proiectul de a realiza aici un al doilea centru urban, reconversia cetății și Parcul Unirii mergând mână-n mână, cel puțin dacă luăm de bune declarațiile anterioare – legate de mărețul plan eșuat lamentabil al Capitalei Culturale Europene – ale preacuratului și de mult uscatului nostru primar.

Asemănător, un coleg de redacție de la Special, mi-a atras atenția asupra locației de lângă pasarela care te duce de la Podgoria în Micălaca.

9144410

Poate nu atât de spectaculoasă decât cea de lângă cetate, dar seamănă și este, poftim, mai centrală: e lângă Mureș, e înconjurată de blocurile cele mai elegante construite pe vremea lui Ceausescu, cu vestitele apartamente „Samantha”, Sala Polivalentă este aproape, având în vedere că pe 1 Decembrie poate fi frig și ploaie sau chiar ninsoare, delegațiile sărbătorești având unde să se retragă la o adică.

Așezată bine, poate fi văzută de oriunde de pe mal, iar cei care intră în oraș dinspre Micălaca zăresc imediat silueta înaltă dintre blocuri, nemaivorbind de cei care vin dinspre Podgoria.

Un alt coleg mi-a atras atenția asupra pieței UTA, un nou centru urbanistic cam neglijat, dar care se va anima din nou odată cu, sperăm, darea în folosință a stadionului.

82402488

Are câteva avantaje deosebite, cele trei axe de pe care vezi din nou de departe silueta obeliscului, dar acest avantaj îl are și piața Spitalului, Intim, cum spun arădenii, fiind de asemenea înconjurată de clădiri moderne, un alt pol urbanistic în posibilă devenire.

Ne oprim aici, realizând că nu știm nimic, habar n-avem care este soluția care l-ar liniști definitiv pe Gheorghe Falcă, realizând în același timp că tot analizând și propunând risipim orzul pe gâște, mai precis gâscan, fiindcă cel care va hotărî nu are nicio treabă cu aceste considerente, ci doar cu planurile sale obscure care n-au nicio legătură cu interesele comunității arădene.

Așadar, mai mult pentru posteritate, iată topul nostru de posibile locații pentru un monument vertical care, datorită stilului și dimensiunii, n-are ce căuta într-o zonă clasică:

1. Cetatea sau lângă cetate într-un Parc al Unirii

2. Zona Pădurice împreună cu terenul fostei întreprinderi Tricoul Rosu (în 2016 Gheorghe Falcă a și anunțat crearea aici al unui astfel de Parc al Unirii)

3. Zona Sala Polivalentă, undeva aproape de Malul Mureșului (tot parc)

4. Piața UTA

5. Piața Spitalului (Intim)

Lajos Notaros, 17 august 2017, 9:28 AM