joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Strigătul Cristinei

    de Lajos Notaros | 7 martie 2017, 9:58 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    9

    La spital nu te duci de bunăvoie.

    Te duci pentru că tu sau cineva la care ții este bolnav.

    Mai sunt doctorii și asistentele, brancardierii și ceilalți angajați care se duc numai și numai pentru că asta este treaba lor.

    Ar trebui să fie: să aibă grijă de cei care se duc acolo de nevoie.

    S-au scris tone despre frumusețea meseriei de doctor.

    Așa cum s-au scris și despre frumusețile celei de dascăl, de preot, ocupații speciale care se adresează direct ființei divine care se ascunde în fiecare dintre noi în cotidianul banal și de cele mai multe ori trist al existenței noastre de zi cu zi.

    Când se duce mama cu copilul ei la spital universul se concentrează în acest gest.

    Cultura noastră, aceea despre care discutăm și scriem cu emfază de dimineața până seara, civilizația așa cum o presupunem și cu care ne mândrim, se adună în simbolul pe care îl considerăm cu toții expresia absolută a acestei civilizații: mama având grija de copilul ei.

    În orice situație, oricând și oriunde.

    Pentru că nu există copil care să nu știe că este cineva în lumea asta în care se poate încrede fără rest și frică, cineva care consideră viața lui, a copilului, mai importantă decât propria viață.

    Numai ea: mama!

    A nega, într-un fel sau altul, a umili, a persifla această relație, probabil singura relație umană care ni se prezintă fără efort în lumina divinității, înseamnă a spune nu lui Dumnezeu însuși!

    Sistemul este corupt, adică bolnav.

    Lumea în care trăim, societatea în care interacționăm, sentimentele noastre sunt afectate, inima noastră este ghem în fața falsului, a ipocriziei care ne râde în față.

    Și de cele mai multe ori ne ascundem, ne prefacem, ne refugiem în egoismul nostru considerat singura fortăreață a sufletului care ne oferă supraviețuirea în condiții inumane.

    Aceasta este boala cea mare.

    Flagelul care pustiește o societate coruptă.

    Sentimentul pe care o mamă nu are cum să-l cunoască.

    Sentimentul care o face să strige la cei fără compasiune și înțelegere.

    Nu vă mai ascundeți dupa hârtii, regulamente si explicații!

    Nu mai aruncați vina pe alții!

    În fața mamei și a copilului ei în suferință suntem vinovați cu toții!

     

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Sigur că da! Când eu spun că România este Bolnavă, sunt tratat cu dispreț, sau mi se spune ba că sunt „frustrat” (bă deșteptule…), ba că sunt dur în felul în care abordez subiectele ce țin de interesul comunității. Adevărul este uneori și dur.

      Nu legile sunt de vină și nici nu este nevoie acută ca „Strada” să facă „Legea”.

      Oamenii sunt de vină. Românii!
      Șpaga nu există dacă nu o dă și o ia careva. Corupția-Abuzul, nu este o „iederă” ce ne cotropește crescând din pământ, udată de ploaie. Mentalitatea, moștenită și proliferată în fiecare zi, … „Mă fac frate și cu dracul, până trec puntea!” este Cancerul ce mistuie acest neam.

      Românii cu familii „Tradiționale”, ortodocși mare parte, ce merg la biserică duminică de duminică, ce-și fac cruce când trec pe lângă o biserică, „oameni buni”, creștini adevărați, cică … șpăguie, mint, spurcă, lovesc și omoară, fură, trag țepe, înșeală și șantajează, de cum au iești din biserică. Așa să le ajute dumnezeu!

      Și atunci, unde este nevoie de schimbare? Ce trebuie schimbat? De fapt cine este de vină?

      Să nu spuneți și acum că este „Ciuma Roșie”! Dacă este cumva o ciumă la mijloc, este „Ciuma neagră” a Egoismului și lipsei de Solidaritate. O Solidaritate întru dreptate și adevărată omenie. Nu doar de crăciun și de paști.

      Sigur că este inadmisibil ca mamele când au nevoie de ajutor pentru copiii lor, să fie tratate ca niște „Sclave”, în mizerie și condiții ce nu le poți accepta în anul de grație 2017. Dar de ce doar atunci se reacționează cân „ajunge cuțitul la os”?
      În spitalele respective nu lucrează credincioase/credincioși, cu frica lui Dumnezeu? Ăștia de lucrează acolo, nu au familii creștine după modelul „Tradițional”? Cine îi controlează pe ăștia nu văd realitatea? Ce condițiile s-au schimbat peste noapte? Administrația locală nu avea habar de felul în care sunt servite cetățencele și copiii acestui oraș?

      Ori dacă la Spitalul de infecțioase, Timpul s-a oprit, acum 27 de ani, până acum nu a văzut nimeni???
      Curajul civic al Cristinei este de admirat, fără discuție. Dar restul mămicilor, ce înaintea ei au cunoscut concret situația și au tăcut, sunt la fel de vinovate ca și restul din șirul lung al vinovaților.

      România este cum este datorită românilor!

      +6 voturi
      +1
      -1
        • Nu cred în violență!

          Dar cred că dacă am aplica regulile din Fotbal … în sistemul bugetar, de o societate civilă trează zi de zi, solidară și care să nu cunoască „Mila”, ar fi un început bun.

          De ex.: – te-am prins că nu faci ce scrie în fișa postului? Galben. (la al doilea … afară) Roșu direct, oricine ai fi, de cum te-am prins cu Șpaga, Făcăturile, Conflict de interese, Lucrări de cea mai proastă calitate (vezi subiectul Teatrul IS și un nou milion de cheltuit) …etc, etc, etc. Tot ce azi a devenit „normal” și acceptat pentru motivul „Da totuși a mai făcut ceva și pentru oraș.”

          Sunt multe de zis. 🙂

          +1 voturi
          +1
          -1
    2. Marea risipa a timpului nostru.

      L-ati ales bine pe Edvard Munch, chiar se potriveste situatiei.Am mai spus candva ca Romania e majoritar locuita de ‘’homo stultus’’.Nu poti lupta cu paduchelnita mentalitatii unui popor care nu intelege principiile competitiei si adevaratelor valori sociale.Romanii prin mentalitatea lor anuleaza insusi principiul civilizatiei moderne.Din ceea ce se vede in 27 de ani, alta concluzie nu pot sa trag.Daca in acesti ani am facut o asemenea risipa din vietile noastre, ani pe care nu-i mai putem recupera, ce vom face in viitor, vrem cu adevarat un viitor sau ne ascundem dupa deget?

      +1 voturi
      +1
      -1
      • Nu doar ca să fac eu pe idealistul obligatoriu de serviciu, însă cred că nu este vorba de mentalitatea unei etnii sau populații, ci de obiceiul încetățenit al unei minorități de a parazita corpul inert al acestei populatii.
        Semnul bun este, aceasta luare de atitudine a Cristinei și a solidarizării cu ea tocmai asta ne arată, ca acel corp a început să se miște și încearcă, deocamdată mai stângaci, ca după un lung somn, să scape de paraziți.

        +1 voturi
        +1
        -1
        • … nicidecum idealistul de serviciu.Sunteti un optimist incurabil.Romania are astazi nevoie de pesimisti, asa cum sunt eu, dar in sensul bun.Si eu sunt un optimist, dar nu cu privire la Romania.Situatia in care se afla astazi Romania este una foarte delicata.Ca sa razbim avem nevoie de minti calculate, oameni valorosi si strategii simple si clare.Problema noastra cea mai mare este ca nimic nu functioneaza, n-ai cui sa te adresezi, totul este o balacareala, peste tot dai de oameni slab pregatiti care nu au capacitatea de a intelege un demers bun.Daca dupa 27 de ani intr-un ziar local aradean ( ziar valoros ) se mai pot dezbate astfel de chestiuni ca si cea ridicata de Doamna Cristina, nu inseamna ca suntem victimele mentalitatii si a indolentei crase?Cat de rusine ar trebui sa le fie responsabililor din acel spital pentru aceasta situatie?Asta doream sa subliniez, banem pasul pe loc si totusi mai suntem optimisti.Nu este permis.Celor care sunt responsabili de situatia mai mult decat jenanta de la acest spital nu le poate acorda nimeni nicio circumstanta atenuanta.Si le mai spun vinovatilor ca sa stie: cea mai mare rusine, e rusinea aia care nu se vede, rusinea de tine insuti.Sa le fie rusine de ei insisi!Da’ ei n-au rusine, ca daca ar fi avut un minim de rusine nu s-ar fi ajuns sa se discute cazul Doamnei Cristina.Raman pessimist in acest caz, peste un an discutia se va relua, ca de obicei!O zi frumoasa in oraselul nostrum murdar, plin de gunoaie si de o intensa culoare gri!

          +2 voturi
          +1
          -1
        • Demersul Cristinei ar trebui să fie considerat unul normal. Dar din păcate așa cum constatam este unul neobișnuit. Lașitatea, ce predomină în alte cazuri similare este normalitatea românească. Ori cu o floare nu faci primăvară! Înțeleg entuziasmul, la vederea lui. Dar cu asemenea rarități nu se schimbă o stare generală de lehamite și lene civică.

          Răbufnirile sunt mai mult niște reacții ce dovedesc starea de comă generalizată a spiritului civic.

          Mafia politică doar mimează o reacție, fiindcă știu că fiecare minune ține trei zile și se intră din nou în normalitate, iar ei pot să-și vadă mai departe de business.

          Proliferarea Fricii, ca armă eficace împotriva unei reacții generalizate a societății civice, este o metodă cunoscută și aplicată de cei de la Putere. Paralizia/coma indusă spiritului civic prin frică, este generală. Faptul că frustrarea se manifestă des în scris in paginile de socializare, este o dovadă a acestei stări de fapt.

          Când Solidarizarea la asemenea demersuri ca cel al Cristinei va devenii masivă, atunci ar exista motive de optimism. Așa rămâne o reacție izolată și un subiect agreat doar de presă fiindcă le aduce vizualizări, ceea ce este vital pentru economia proprie.
          Bat câmpii?

          --1 voturi
          +1
          -1

    Lasa un raspuns pentru vdcd

    5 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.