E bine să știi cu ce ai de-a face, chiar și atunci când ai de-a face cu nimicul!

Am stabilit nu de mult că în Arad exista un singur partid, aflat în toate în cele ce sunt.

În jurul acestei grupări, că partid parcă totuși nu e, orbitează bezmetic PSD-ul, de fapt singurul partid politic din oraș, măcar și pentru faptul că este descendentul direct al PCR-ului, multă vreme unicul partid românesc participant la alegeri.

Alegeri care erau câștigate cu 99,98% la o participare de 99,99.

Amintesc aceste realități și date mai mult pentru cei tineri, cei dezorientați si dezamăgiți de oferta electorală locală, cei care nu înțeleg de ce se duce românul în Spania și Italia în loc să stea acasă și să-i voteze cu două mâini pe cei care le promit marea și sarea, cerul și pământul, astea doar ca să nu mai pomenim de soarele de pe cer.

Deci, să vedem ce avem noi aicea pentru Decembrie dincolo de PNL, PSD și UDMR.

Observăm la început că nu știm ce să credem despre USR.

Născut din unirea în cuget și simțiri dintre inițiativa lui Nicușor Dan și încercarea Monicăi Macovei de a naște un partid, USR-ul arădean pornește cu tânărul Sergiu Vlad pentru Camera Deputaților și mai cunoscutul Adrian Wiener pentru Senat.

Ar fi o minune să prindă și Senatul, opinăm așadar că fostul candidat la Primărie de la M10, simpaticul doctor Wiener, este pe primul loc doar din rațiuni de imagine, pe de altă parte dacă chiar au intenții serioase era poate mai bine să meargă cu el la deputați, tânărul Vlad excelând până acum mai mult prin faptul că deocamdată nu face parte din cercul politicienilor locali postdecembriști.

lansare-wiener-650x435-8-1

Nu zic nici ho, nici cia, de aș avea acum puțin peste 18, poate l-aș vota, numai că mă-nvârt de câțiva ani în jur de șaizeci, încercând să mă conving că experiența poate fi mai folositoare în anumite situații decât energia debordantă.

În anumite situații, zic.

Și nu mă gândeam neapărat la Domnul Remețan, veșnicul numărul doi din politica arădeană și care, iată, a reușit să devină numărul unu în partidul lui Băsescu de la Arad exact în momentul în care orice loc în acest partid înseamnă automat locul doi. Adică, mai nimic.

PMP-ul exprezidențial a pornit în primăvară cu speranțe mari, pastorul Caba se și vedea primar, la un moment a apărut până și numele lui Seculici printre posibilii care să-l urmeze pe Băsescu până și în exil, până la urmă însă Sami Caba a capotat penibil iar Seculici s-a retras strategic la Camera de Comerț, rămânând în umbra fostului său ginerică, lăsându-l pe Remețan singur și stăpân pe deșartele speranțe.

La acest capitol, deșarte speranțe vechi de când e lumea, îl amintesc și pe veșnicul Domn Calimente, cel care, în sfârșit, a găsit partidul de care aparține dintotdeauna.

calimente

ALDE este doar la o literă distanță de alte și de altele, mai exact de Domnul Tăriceanu, cel care este la o distanță și mai mică de locul de unde te întorci încet și tiptil-tiptil să nu produci panică și oroare.

Ciudățenia este că, datorită unor conjuncturi mai puțin fericite dar perfect explicabile, al nostru Domn Calimente ar putea ieși bine din acest să nu-i zicem ce, primul loc pe lista pentru Camera Deputaților la ALDE fiind foarte aproape, o litera-două, și de alte cuvinte și expresii precum arde, alge, aide, oricum toate trimițând spre locul de unde te întorci încet și tiptil-tiptil.

Și uite, așa ajungem, încet și tiptil-tiptil, la PRU, un așa-zis partid despre care nimeni nu știe ce vrea, de unde vine și de ce.

Sunt unii, mai rafinați și oarecum iresponsabili, care pomenesc de sentimentul național, de absența dramatică a Tribunului de pe plaiurile mioritice, uitând oarecum lejer că Tribunul a fost în tinerețe cântărețul de curte al Elenei, neavând nicio treabă cu poporul, nici cu națiunea, singura lui preocupare fiind stomacul și tot ce decurge de aici.

Prin urmare, așa zișii naționaliști din Aradul zilelor noastre sunt precum tânărul prieten al lui Ponta, nevăzuți, necunoscuți, în căutare febrilă după o găurică în sistemul de partide românesc prin care să se strecoare și ei pe lângă sacii de semințe din podul națiunii, să nu mai aibă grija stomacului de mâine.

Iată, de ce nu o înțelegem pe Doamna Otilia Țigănaș, o prezență vie și interesantă a comunității arădene de pe facebook, o doamnă doctor pe bune, autoare de texte demne de luat în seamă despre experiențele ei cotidiene.

otilia

Ce nevoie avea ea să-și împrumute numele și prestigiul pentru PRU-ul condus la Arad de Adrian Pavel Mureșan (primul loc, fără nicio șansă, pentru Camera Deputaților), acceptând să figureze pe primul loc al listei pentru Senat?

Neavând grija zilei de mâine, cu o reputație bine stabilită, nefiind nici în categoria pipițelor – pițipoancelor, cum zice Dânsa – de partid promovate pe bază de bust și posterior între părinții patriei, chiar ne întrebăm, la ce se gândea oare când a acceptat aceasta ofertă indecentă?

Întrebare pe care ne-o punem și în cazul Domnului Valentin Paul Neamț, cel care figurează pe locul doi, imediat după liderul local pe lista pentru Camera Deputaților la gruparea ANR.

hqdefault

Da, e vorba de însăilarea lui Marian Munteanu, cel dat afară din PNL pe motive ce țin de serviciile secrete, da, e vorba de liderul Pieții Universității, o altă afacere a nenumăratelor servicii secrete românești, da, e vorba de servicii secrete până la urmă de la un capăt la altul al acestei încercări oximoronice de partid post-PNȚCD.

Acel partid ilustrat de figura nici acum întinată a lui Corneliu Coposu, singurul partid  nepenetrat decisiv de băieții cu ochii albaștri, singurul partid câștigător de alegeri și sugrumat până la moarte clinică de băieții supărați că cineva a avut neobrăzarea să-i sfideze, singurul partid lăsat doar cu numele, un Golem de partid manevrat din eterna umbră a serviciilor, ei, acest partid, spunem asta pentru onorabilul Valentin Paul Neamț, nu mai există decât în starea de zombi în care l-au adus numiții băieți.

Spunem asta gândindu-ne și la greșeala pe care era s-o facă nefericitul Cristian Moisescu – Odinească-se în pace! – atunci când, rămas tot fără PNL, era să candideze pe lista PRM, o altă celebră construcție a serviciilor.

Sfătuit bine, Cristian Moisescu s-a răzgândit la timp.

Nu, Domnule Valentin Paul Neamț, PNTCD-ul din ANR nu este cel al lui Coposu, ci doar cadavrul viu al fostului partid pus în mișcare în laboratoarele subterane ale vrăjitorilor din spatele elitei postcomuniste.

Ca fost primar al Aradului din partea Convenției Democrate formate în jurul adevăratului PNȚCD, cu largul concurs al unui PNL mereu în derivă, trebuia să vă gândiți de două ori până să acceptați un loc perdant pe lista unui partid manevrat din lumea aialaltă!

Și nu de Corneliu Coposu, ci de fantoma aceea celebră care bântuia odată lumea…

PS. Tânăra bine-pregătită din poza din titlu candidează la București din partea PRU. Este, cum ar zice Doamna Țigănaș, o pițipoancă politică.

Sursa foto: Tocmai pagina de Facebook a pițipoancei..

E. Nola, 3 noiembrie 2016, 8:38 AM