Săptămâna a început cu Miculaș (Sfântul Nicolae sau doar St. Micky după unii arădeni de peste hotare), ceea ce a dat ocazia localnicilor adunați în piață să se bucure de luminile bradului înălțat în fața inscripției care vorbește, oarecum anacronic și deplasat, despre adevăr ca singurul drum „veritabil” în viață.

Înălțătorul moment la propriu și la figurat a fost marcat cum se cuvine: cu must fiert (era vin, nu vă faceți griji, așa cum Specialul v-a dat de știre) dar mai ales cu titlul jurnalistic al anului.

„Bradul de la kilometrul 0 a „prins viață!”, acesta a fost titlul sub care aradonul a prezentat evenimentul, reușind să creeze astfel, fără să vrea, credem noi, un adevărat puzzle ideologic pentru partea mai rafinată a consumatorilor de presă, atâția câți au mai rămas, din frumosul nostru oraș de pe ambele maluri ale Mureșului.

Dincolo de stângăcia pretențioasă a formulării, care mărturisește câte ceva și despre halul în care a ajuns presa în redacțiile corporatiste, problema constă în interpretare: e vorba de brad sau de Brad?

Pe de altă parte, dacă titlul a fost căutat cu subînțeles adresăm felicitări singurului jurnalist care a mai rămas prin redacția aradonului, oricare ar fi numele său.

Revenim la Calimente, omul-turbo al campaniei electorale arădene, individul care poate zice orice, oriunde și oricând, calitatea sa esențială constând nu în ce zice, nici în ce face, nici măcar în ce gândește. El este pentru noi omul-ciomag al politicii românești, nu neapărat singurul, dar în mod evident unul dintre cei mai neciopliți.

images_2013_08_25_mihaita_calimente_pnl_premierul_ponta_nu_trebuia_sa_se_pronunte_asupra_lui_nini_sapunaru_222761_700_800_90_85803700

Dacă te uiți la afișele ALDE, ilustrate la Arad cu imaginea vestitoare de cele mai rele lucruri posibile a lui Calimente, realizezi brusc nu neapărat o noutate, ai, cu alte cuvinte, un déjà vu tipic românesc: Dom’le, ăștia chiar sunt niște lichele!

Promisiunile lor electorale par scoase din fundul FSN-ului din anii nouăzeci: favorizarea capitalului autohton și a celui străin laolaltă fiind cel mai subtil și flamboiant, un fel de hai să-ți spun ceva ca să nu-ți spun chiar nimic.

tmp_26648-ceausescu2221312503278

Calul de bătaie al omului-bâtă este, mai nou, Glad Varga, primul de pe lista pentru deputați ai PNL-ului, tânăra speranță a politicii locale de pe dreapta unui mal, nu prea contează care, al Mureșului nostru cel magnific.

Calimente nefiind în stare să scoată ceva de la sine despre Varga, reciclează la nesfârșit informații din presă referitoare la realitatea arhicunoscută a apartenenței proprietarului ARQ la camarila fălcoasă.

Așteptăm momentul în care îi ajung la ureche informații noi, cum ar fi cel publicat nu de mult la mândrii arădeni, o poveste mai veche din tinerețea revoluționară a lui Glad Varga, o poveste frumoasă și plină de învățăminte despre un scandal nocturn pentru o „gagică” terminată cu introducerea adversarului în spital.

Da, asta este, poate n-ați știut, viitorul deputat PNL arădean este expert și în arte marțiale.

Spun asta și pentru Domnul Calimente, o fi el la bază prof de sport și hotărât, dar vremea trece iar Glad este încă în plenitudinea capacităților sale războinice.

Ziceam să zic ceva si despre simpaticul nostru Dorel.

caprar

Numai și pentru acest nume ajuns simbol al deșertăciunii în spațiul carpato-danubian-pontic, merită să ne reprezinte pe mai departe în adunarea doreliană de la București, chiar dacă la Arad, Dorel se numeste Gheorghe – este cel de al doilea prenume al Domnului Căprar – sau în cazuri mai fericite, venite de departe: Mihai-Viorel.

 

Despre Domnul Fifor vorbim noi aicea, nu e nici un secret, cum nu e nici faptul că PSD-ul va trece și prin halta Arad spre victoria finală din 11 Decembrie, cea care pentru cei mulți va fi mai rea ca aceea a lui Phyrrus, vestitul general elen care a mers din victorie în victorie până la înfrângerea finală.

Dar ieșirile demne de Congresul al IX-lea al PCR ale singurului Gheorghe adevărat din minunatul nostru oraș de lânga Trei Insule și Omega fortului numit cetate, ale adevăratului Ghiță al politicii locale și mai nou naționale nu au treabă nici cu Dorel-Gheorghe Căprar, nici măcar cu Mihai-Viorel Fifor.

screen_shot_2016_06_20_at_8_44_29_pm_12996600

Nu, el vizionează adversari demni de Ahile și Ulise, catastrofe mai ca erupția lui Stromboli sau victoria lui Trump în Iuesei.

Vedeți voi, dragii mei arădeni de pe ambele maluri ale Mureșului, am avut noroc, ne-am pricopsit din Bradul care a „prins viață” cu un om providențial, cu o personalitate dintr-aceia care se nasc odată la o sută de ani, poate nici atunci, iar noi, umblători la ocica, la pescuit cu barca între cele două maluri ale Mureșului, oameni fără năzuințe înalte și perspectivă largă despre lume și viață, nu știm să prețuim cadoul providenței universale care a dat peste noi mai ca Calimente peste Glad Varga (fraza fiind prea lungă chiar și pentru mine, n-am avut ce face cu acea cacofonie naturală).

Și cum vă spuneam, al nostru Ghiță ne transmite din cele patru zări ale României liberalo-pedeliste să fim mândri de realizărili din ultimili 12 ani, să nu uităm nicicând ce-i datorăm și, în cele din urmă, să mergem în continuare drept înainte.

nicolae-ceausescu

Să n-avem noi treabă cu pasarelele spre nicăieri, nici cu pistele de biciclete care ne duc spre acele pasarele, mai bine să ne punem pe o bancă de mii de euro de pe Mețianu și să ne gândim cu recunostință la cei de la primăria lui Ghiță care au grijă de copiii noștri de Sfântul Nicolae.

Și ce-i dacă câteva cornuri acolo au fost cam mucegăite, iar ciocolata nițel râncedă?

Știința medicală a arătat de mult câte lucruri benefice pentru sănătate conțin alimentele râncede și pe urmă Ghiță e ocupat în zilele astea cu înfrângerea finală.

Vom merge deci drept înainte cu el, desigur, și cu oamenii pe care i-a scos din puțul gândirii sale, oameni de care se leagă speranțele arădenilor în frunte cu Calimente (e greu să ții cu el și cu regulile limbii române deodată).

Ce treabă avem noi cu arădeanul mediu, acela care se gândește doar la ștrand și la excursia în străinătate de sărbători sau vacanță,  c-o fi el cam unidimensional, nu foarte doritor de cultură, nițel cam obtuz și delăsător.

Nu e, în schimb, paranoic!

Se duce el o vreme cu tine, dar după ce vede luminile acelea în privirea ta se gândește că ar fi mult mai bine să mergi tu mai departe singur.

alina-gorghiu-la-mitingul-pnl-marlania-in-clasa-politica-nu-mai-are-ce-sa-caute-414723

Ce treabă avem noi cu astfel de oameni normali?

 

imagesPS. Fotografiile de această dată ilustrează înainte de toate lupta. Lupta dintre bărbați și cea dintre femei, lupta dintre rațiune și sentiment, dintre voință și putirință, dintre Calimente și mintea cea din urmă, dintre Ghiță și Gheorghe Falcă, iar în cele din urmă cea dintre minciunile pe bandă rulantă ale unei așa numite campanii electorale și mulțimea de electori care se pregătesc de Crăciun ca de tăiatul porcului, că nu degeaba i se spune praznic peste tot unde porcul este mai important ca toți politicienii de pe lume la un loc.

E. Nola, 8 decembrie 2016, 11:35 AM