Începem cu aniversarea Companiei de Transport.

Nu știm ce s-a întâmplat până la urmă, dacă a fost chef ca la Compania de Apă sau, poate și datorită scandalului recent cu licitația trucată, s-a pus, în cadru festiv, batista pe țambal.

Noi de aici oricum recomandam a doua variantă, având în vedere originile cel puțin neliniștitoare ale transportului electrificat din oraș.

CTP-ul susține, făcând abstracție de ocuparea Odessei de către armata română, că primul tramvai electric a pornit în Arad la 29 Noiembrie 1946, adică acum exact 70 de ani, prin vagoanele fabricate la ICOA, un fel de bunic al CTP-ului de astăzi.

Noi însă avem informații cât se poate de clare privind 16 vagoane de tramvai electric aduse din Odessa ocupată, cu linii și stații de redresare cu tot și care circulau în Arad între 1942 și 1944. De altfel despre aceste vagoane, șine și stații pomenește și istoria aniversară online a CTP-ului, fără însă să specifice ce și cum.

Cert este că linia de tramvai din Arad păstrează până astăzi ecartamentul celeia din Odessa vremii, fiind mai îngust decât ecartamentele uzuale ale Europei, obligând astfel CTP-ul să intervină la sistemul de rulare ale tramvaielor aduse din Germania sau alte asemenea țări mai dezvoltate și mai vestice.

tram

N-ar fi nicio problemă, desigur, numai că în acest caz primul tramvai electric – până în 1927 în Arad tramvaiul, funcțional din 1869, tras de cai (primul tramvai tras de cai de pe teritoriul României a fost cel din Lipova din 1860), respectiv, începând din anii Primului Război Mondial, de mici locomotive cu aburi iar mai târziu Diesel, ca din acel an orasul să renunțe la tramvaie în favoarea autobuzelor – a pornit la Arad în 1941-42 și nu în 1946, ceea ce înseamnă că noi acum ar trebui să aniversăm 75 și nu 70 de ani de tramvai electric în frumosul nostru oraș de pe Mureș.

Este adevărat că în 1944 aceste tramvaie, recondiționate la Astra, au fost duse înapoi la Odessa la recomandarea expresă a armatei sovietice „eliberatoare”, obligând orașul să-și construiască propriile  vagoane de tramvai.

Aceste vagoane, într-adevăr, au început să circule pe linia dintre teatru și gară în 1946, 29 Noiembrie.

tram1

Cu alte cuvinte, având în vedere momentul nu neapărat glorios al aventurii armatei române din Odessa, rescriem nițel adevărul, oricum, nu-i așa, ce contează doi-trei-patru-cinci ani acolo.

În istorie ni se pare nesemnificativ, în prezent este, totuși, enorm, ia gândiți-vă că un ciclu electoral în România de astăzi e de patru ani  și cât de lung ni se pare.

002lpNemaivorbind de patru ori patru!

Chiar si până-n 11 Decembrie ni se pare foarte mult. Chiar dacă nu prea mai avem ce câstiga atunci iar sondajele ne arată cât se poate de clar unde duce minciuna endemică a clasei politice postdecembriste: la demobilizarea totală a spiritului civic, la lipsa de încredere care produce obligatoriu nepăsare și neseriozitate.

Pe vremuri, să nu se pomenească de Moș Nicolae si de Crăciun, Decembrie era numită Luna Sărbătorilor de Iarnă sau Luna Cadourilor.

Minciuni amândouă, fiindcă pe atunci oficial, în afară de 30 Decembrie, ziua în care a fost proclamată Republica în România sovietizată, și Revelionul final, nu era nicio sărbătoare în Decembrie iar cadouri nici atât.

Acum ar fi de toate și pentru toți.

Începând cu 1 Decembrie și terminând cu Revelionul sau cu Boboteaza, urmează, într-adevăr, o lună a sărbătorilor pe banda rulantă, fără să mai vorbim de tăierea porcului.

Cadouri câte vrei, numai bani să ai și minte de copil întârziat.

se-ntorc-promisiunile-electoraleȘi încă nici n-am vorbit, nu-i așa, de marea sărbatoare a democrației din 11 Decembrie care se va lăsa cu cadouri pentru fiecare chiar dacă după desfacerea pachetului la cei mai mulți le va cam pieri zâmbetul de pe buze.

Este adevărat, nu mai e nici asta ca pe vremuri.

Nu tu campanie doar videouri leșinate care seamănă ca două picături de apă, cu indivizi care îți explică, cu o față parcă betonată sau umplută cu botoxul cursurilor scurte de politologie, de ce ar trebui să-i alegi pe ei și numai pe ei.

Nici sondajele nu mai sunt ce au fost odată.

Seamănă toate, dau același cifre, vizionează aceeași catastrofă. PSD-ul învinge, iar PNL-ul se duce la fund de parcă n-ar fi la fel dacă ar fi invers.

Niciun politician nu pare a conștientiza că în 25 de ani de postcomunism au reusit o singură mare realizare: să compromită ideea democrației pentru marea masă a poporului român.

Situația este atât de lipsită de noimă și seriozitate încât îl vedem pe șeful campaniei electorale a PNL – cum v-am promis, vorbim un pic si de el acum când, se pare, e mai bine – intrând într-o discuție infantilă de pe facebook, anunțând că cifrele sondajului discutat și atribuit liberalilor n-au nicio valoare fiindcă ei, adică PNL, n-au comandat niciun sondaj.

caricatura_20130215234503Minciuna e pe față sau dacă nu e minciună e și mai rău, exact așa cum observă unul dintre interlocutorii de ocazie: ce partid e acela care nu sondează electoratul în campanie electorală?

În loc de asta vorbesc toți de programe si inițiative, încercând să înlocuiască prin vorbe-n vânt exact ce lipseste cel mai mult: omul, respectiv oamenii.

Altfel spus adevărul!

Omul în care pot să-ti investești încrederea pentru că reprezintă și spune adevărul.

Omul care nu are de ce să se ascundă de tine, n-a furat, n-a înșelat și nu vrea puterea doar ca s-o aibă.

Și pentru că acest text, mai scurt ca de obicei tocmai de asta, apare exact de 1 Decembrie, ziua națională a României, urez tuturor concetățenilor mei o lună Decembrie plină de adevăr!

Să vedeți atunci schimbare!

 

Ș-încă un strop: la ultima emisie de pe Facebook edilul-șef al orașului și lider al campaniei PNL i-a sfătuit bătrânește pe arădeni să nu se ducă la doctorul Furău din moment ce omul are neobrăzarea să se afle pe lista de candidați ai PSD.

Ideea este că doctor sau inginer bun poți fi doar dacă ai carnet de membru PNL.

Cam așa zicea și PCR-ul pe vremuri…

 

E. Nola, 1 decembrie 2016, 9:42 AM