Nefiind zilnic în redacție, fiind însă conectat permanent la grupul închis FB al Special Aradului, observ la un moment dat, acum vreo două săptămâni, oareșce schimburi de replici ciudate între colegii mei aflați în mod evident „pe teren”.

Parcă erau încifrate, având totuși ceva experiență de ziarist, am realizat după o vreme că nu e vorba de codificare, ci de o comunicare mai aparte care se naște între niște investigatori care se află împreună în urmărirea, respectiv documentarea unui eveniment sau unei întâmplări.

Cu toate că nu știam despre ce este vorba exact, am înțeles că trebuie să fie ceva legat de primarul nostru din ce în ce mai ezoteric și eteric, ceva legat de mișcările sale matinale, respectiv mișcările întregii sale familii restrânse.

Hai că nu mă bag, mi-am zis, îi las pe colegi – erau împlicați cel puțin trei din șapte – să-și facă treaba, să nu se trezească cei care cred că am un dinte împotriva fostului meu elev de la Liceul Avram Iancu din Brad, să-și zică, uite, Dom’le, moșul ăsta nu se simte bine dacă nu-și toarnă veninul zilnic peste primarul nostru fercheș și iubit.

De_Radikale_Venstre_ankommer_pa_Velorbis_cykler2

Chiar cum aș putea să-i conving că n-am nimic personal cu el, chiar mi-ar fi plăcut să fie un lider autentic, un om ales și de folos obștii pe care a ajuns s-o administreze.

Orice profesor autentic și de bună credință se bucură când își vede fostul elev ajuns un om de ispravă, în fond este o mândrie să fi contribuit și tu cât de cât la evoluția în bine al unui tânăr cu care soarta și repartiția forțată de pe vremea lui Ceaușescu te-a adus în situația de profesor-elev.

Cum să-i conving că i-am urmărit cu interes evoluția și cariera, la început chiar i-am ținut pumnii, fiind din ce în ce mai dezamăgit și trist atunci când am remarcat semnele care l-au adus până aici: să devină dintr-o tânără promisiune politică, dintr-un reprezentant al noului val al politicienilor postdecembriști un satrap provincial înfumurat și lipsit de scrupule atunci când e vorba de interesele sale în opoziție cu cele ale comunității care l-a ales să aiba grijă de ele.

netherlandsPM_MRutte_cycling600x400

Între timp ați aflat și Dumneavoastră, stimati cititori ai noștri, despre ce este vorba: colegii mei, în cea mai bună tradiție a jurnalismului de investigație – o adevărată regină în exil a jurnalismului aruncată în uitare de arbitrariul divertismentului diversionist – au lucrat două săptămâni în fiecare dimineață să documenteze că primarul nostru se folosește de serviciile unui polițist comunitar ca șă-și înlesnească sieși și familiei sale ajungerea rapidă și comodă la destinațiile lor matinale.

Vai, cât de simplu și de etern omenesc este.

Și cât de caragialesc!

ecf001-660x439

Domnul primar al nostru are la dispoziția sa, pentru cele câteva minute de trecere prin intersecția aglomerată nu departe de locuința sa, un polițist comunitar care să dirijeze circulația astfel încât primul edil să treacă precum cuțitul prin unt prin aglomerație.

Fiind un om atât de important, fiecare minut al său este neprețuit, cum să piardă Domnia Sa câteva minute înaintea podului de la Aradul Nou?

Fiind atât de important, nici familia sa, nici măcar fiica grăbindu-se, împreună cu mămica, la școală, nu are voie să simtă strânsoarea criminală a timpului să-și pună răbdarea la încercare, să se topească în masa banalilor neimportanți care își așteaptă rândul în coloană.

Pentru asta vine polițistul pentru 15 minute, n-are el treabă cu restul, intervine doar când apar mașinile familiei, după care, cu sentimentul reconfortant al datoriei implinite, pleacă, lăsându-i pe banalii din mașinile lor banale să fiarbă în suc propriu și să numere ce vor ei să treacă mai usor timpul.

Steagurile, dacă vor, oricum nu vor ieși niciodată la socoteală, SUV-urile de lângă ei în care pot zări imaginile groase si unsuroase ale suficienței tâmpe, eventual să rețină niste numere de mașină mai haioase, gen FBI, UIE sau MUE.

stream_img

Iar Nea Fănică, pardon, Ghiță, va da mărunt din cap la salutul mieros și semnificativ al acestui Pristanda postmodern de Arad, cel care știe și el că renumerația după buget e cam mică, dar sigură, astfel încât e în stare să stea și pe ploaie și pe vânt pavăză siguranței și comodității în circulație a primului om, al celui de care depinde el și toți ceilalți ca el, neșcoliti, dar deștepți, needucați, dar descurcăreți, gata să-l calce pe bătătură pe cel neimportant atunci când trece șeful după o noapte obositoare și chinuitoare spre biroul său imens ca o parcare subterană în studiu de fezabilitate.

Iar dacă, stimați cititori ai mei, aveți tendința, la auzul acestei povești vechi si banale, să dați din mână a lehamite și plictiseală, insinuând că asta-i vax pe lângă altele mult mai grave, eu voi insista să vă conving că toate mizeriile încep și se termină cu asta.

primeminister

Cu impostura agresivă și lichelismul șmecheresc, cu obrăznicia care se manifestă cu atât mai mult cu cât cel obraznic vede că nimeni nu se scandalizează, cu slugărnicia hrănită cu bacșisuri mărunte și promisiuni languroase de satrap de doi bani care știe instinctiv că nu are cum să domine, fiind lipsit de orice har, decât cu aceste șmecherii de ciocoi vulgar de care râde românul a pagubă de 150 de ani atunci când vizionează din când în când O scrisoare pierdută.

Fiindcă e greu să mai zici ceva după așa un exemplu al lipsei totale de simț civic și respect pentru valorile declarate dar niciodată respectate ale civilizației democratice, ilustăm acest text cu oameni importanți, politiceni, chiar prim-miniștri, care circulă regulat la serviciul lor foarte important pe bicicletă.

Sunt olandezi, danezi, englezi, e drept, dar să nu uităm că a avut și Aradul un primar care venea la serviciu cu bițigla!

Ce vremuri, Dom’le…

Lajos Notaros, 2 noiembrie 2017, 10:42 AM