Orice bărbat puternic are în spatele său o femeie puternică, spune o vorbă veche a unui înțelept. Problemele apar atunci când femeia decide să schimbe poziția, să se pună în fața bărbatului, sleindu-i acestuia din puteri.

„Elena” din povestea noastră este subofițer. Să ne înțelegem: nu sub ofițer – ea fiind mereu deasupra, ci chiar subofițer. De doar câteva luni practică această meserie. „Elena” din povestea noastră nu este doar subofițer ci este chiar într-o relație de gradul I cu domnul comandant, aceeași relație pe care o celebră doamnă Elena o avea cu un alt domn împușcat în urmă cu ceva mai bine de 27 de ani chiar în ziua de Crăciun.

Până în urmă cu câteva luni, „Elena” din povestea noastră își aștepta soțul acasă în fiecare după amiază. În ultimele luni, însă, „Elena” cea cu ghilimele din povestea noastră a pus stăpânire pe biroul comandantului, fiind angajată la instituția pe care acesta o conduce. El are mereu ultimul cuvânt în discuțiile cu ea: „Da, Elena”…

Un ofițer, insistăm ofițer, a intrat în „Cabinetul 1” dorind să poarte o discuție cu domnul comandant. A bătut la ușă, a cerut permisiunea de a intra, a primit acceptul, dar acolo era și ea: „Elena”. Doamna subofițer „Elena”. Ultima precizare are mare importanță în desfășurarea ulterioară e povestirii noastre.

După câteva cuvinte între domnii ofițeri, adică comandantul și cel care a intrat în biroul comandantului într-un simplu pulover, „Elena” a schimbat poziția. S-a pus în fața comandantului și, ca și orice doamnă care se respectă,  avea o curiozitate:

– Domnule ofițer, dar de ce nu porți grade?

Ofițeriul s-a arătat oarecum șocat de întrebare. Nu neapărat de conținutul întrebării, cât de persoana care i-a adresat-o.

– Doamnă, nu se cade să îmi puneți o astfel de întrebare mie. Dumneavoastră sunteți subofițer, eu sunt ofițer, și nu aveți nicio funcție care să vă permită să adresați unui ofițer astfel de întrebări. Domnule comandant vă rog să îi explicați dumneavoastră doamnei…

Discuția s-a încheiat acolo. A durat maxim 30 de secunde, 30 de secunde care l-au coborât pe domnul comandant de la funcția de conducere la cea de… gospodină.

De ce? Pentru că cea care conduce este de câteva luni chiar doamna „Elena”. Pe holurile instituției s-a schimbat inclusiv repertoriul de înjurături. Nu mai sunt permise cuvintele cu „p”, iar singurule cuvinte cu „f” permise în unitate sunt „frumos”, „fericire” și „funcție”. Singurele sudalme acceptate sunt: „lasă-mă în durerea mea” sau „lasă-mă în truda mea”.

Iar ultima măsură, impusă tot de „Elena”, este ca Biblia să apară în Regulamentul de Ordine Interioară, urmând ca toți angajații instituției să o poarte în buzunarul din stânga de la cămașă. Măsura este momentan la stadiul de… dezbatere.

O. Peniță, 6 aprilie 2017, 12:13 PM