Pe apa sâmbetei s-au dus direct și direcționate ca la carte, cu alte cuvinte, și nu una-două, ci – plus-minus una sau două – în total circa 2000 (două mii) de cărți s-au dus ca și cum nici n-ar fi existat. Cam ăsta-i bilanțul mega-campaniei culturalizatoare „Servește-te și citește”, cunoscută publicului larg „ia-le, că-s bune pentru foc la iarnă”, ori – celor care nu circulă pe mijloacele de transport în comun, dar au auzit de inițiativa Doamnei Bovarycevici de pe site-urile de știri – cunoscută drept, cât se poate de sec, „Cărți în tramvai”. Probabil, în sec înghite acum și deținătoarea DiMplomei „Un tramvai numit dorință”, Claudia Boghicevici, că doar ea a venit cu ideea anul trecut, chiar în august, și chiar ea s-a urcat pentru (probabil) prima oară într-un Imperio, ca să facă o ditamai conferință de presă. De atunci n-a mai urcat în tramvai în fața camerelor să ne spună cum evoluează campania de un succes răsunător și instant-culturalizator. Bine că nu s-a mai dus, că poate dispărea și ea, Doamne ferește și apără!, ca cărțile (of, cacofonie crudă!).

Acuma nu de parcă cele aproximativ 2000 de cărți ar fi fost de o valoare inestimabilă, nici măcar luate de-a valma, astfel încât să fie o gaură incomensurabilă în bugetul „Bimbotecii” din care a dispărut nu demult și Papa Didi, fără urmă. Erau niște cărți cheșpe, de care Bimboteca (sau Bibiloteca) Județeană oricum n-avea nevoie… sau crezi că se mai duce careva să împrumute cartea „Cum să repari televizorul ultimul răcnet din 1958” (apărută, pe deasupra, în maghiară)?

Dar… una peste alta, vorbim tot despre o gaură… și dacă vorbim despre o gaură, vorbim despre Boghicevici, că-i aparține! Cu felicitări.

[email protected], 10 august 2017, 2:20 PM