Totul a început în 2010 în Depoul CFR – dar planurile erau făcute dinainte…

În anul de grație pentru unii, dar de dizgratie pentru județul nostru, când în fruntea unui minister de forță era numit un arădean care urma a deveni celebru – și probabil așa și va rămâne în istorie: prin agramatismele reproduse în spațiul public -, in această perioadă, în laboratoarele CFR-ului arădean se punea pe picioare afacerea pe care o cunoașteți din relatările anterioare ale Special Arad sub denumirea generică de „afacerea motoarelor de locomotivă.” Această activitate laborioasă, dedicată exclusiv umplerii buzunarului cetățeanului ajuns în poziții de decizie, ca și alte sute de asemenea ilegalități, sunt produsul unui sistem care în acești termeni gândește, în acest mod a ‘produs’banii pentru campaniile electorale. Așa au înțeles, deci, și propria lor evoluție socială… cu toții: de la turnător la ministru și de la fochist la președinte.

În cele ce urmează voi încerca să reproduc cât mai fidel o conversație avută cu un angajat al depoului CFR Arad,

un angajat care nu vrea să fie nici „sursă”, nici lider de opinie, nici să se constituie în reclamagiul colectivului: este un simplu om scârbit de sistem – unul dintre milioanele care au încercat să trăiască în România constatând, cotidian, lunar și anual, că ai nevoie de abilități speciale pentru a putea duce o viata decentă în această țară… Sau să te lipsești de caracter… să renunti la demnitate. Omul acesta mă întreba, întrebându-se totodată pe sine, în ce țară trăim dacă unul suspectat de a fi adus prejudicii cu consecințe deosebit de grave economiei naționale și, deopotrivă, unității din care face parte, este promovat în fruntea acelei unități?! Ce fel de produs social este acesta, când, având pe conștiință modul fraudulos prin care a gestionat treburile unității pe care a condus -o, când știe că noi, angajații Depoului, știm cum și cine vine in CONTROL și,  cu o privire sfidătoare, cu o aroganță care își are rădăcinile în puterea „lucrului bine făcut”, probabil, vine acum și caută „sursele” care au dezvăluit și vor mai dezvălui și alte „lucruri bine făcute…” [cum ar fi achiziționarea unui șubler cu 1200lei… bani mărunți, veți zice… dar practică periculoasă, cel puțin prin permanența ei] și a încerca înlăturarea lor din cadrul unității.

Cum este posibil, când în media apar date și informații certe

care indică documente precum oferă probe materiale individualizate și localizate, controalele care vin și pleacă să nu se verifice, măcar simbolic, aceste aspecte?! Explicația este pe cât de simplă, pe atât de halucinantă: controlorii știau de aceste aspecte dinainte de a fi făcute publice! Și mai știu și că, odată deschisă Cutia Pandorei, lucrurile vor scăpa de sub control; că se va ajunge la oameni care au ocupat funcții de prim rang și care speră sa le mai ocupe în continuare. Mai știu că șefi din „servicii” s-au mânjit împreună cu ei, iar acum le dau asigurări că nu se va întâmpla nimic, nimic penal (apropo, nu fiti chiar asa de siguri!)

Pentru cunoscători:  unele dosare, chiar și clasate, au termen de păstrare 30 de ani

Așa, ca o întrebare retorică, dar venită din interior: cum puteți, d-le Călin Darău, să vă uitați în ochii  mazotistilor și să le confiscați  ‘marfa’  fără a va aminti de destinații cu nume exotice care cu greu pot fi găsite pe hărți, fără a vă aminti de microbuzul care făcea naveta spre o stradă din Gradiște, în fiecare Vineri?… dar, mă rog, fiecare cu memoria și conștiința proprie.
Sunt, trebuie să recunoaștem, și în cadrul CFR-ului biografii care inspiră, cum ar fi cele ale unor foști ofițeri ‘ascunși’ în a doua armată a țării după ce pe la Timișoara au fost personaje ale unor scenarii de coșmar și care mai le produc încă coșmare. „Dar noi, colegii dumneavoastră, apreciem faptul ca v-ați hotărât să instaurați ordinea și disciplina în unitate și, ca să venim în sprijinul dvs., vă anunțăm ca urmează o verificare atentă și, de data asta, nepărtinitoare a licitațiilor și achizițiilor derulate pe o perioadă de câțiva ani dintre cei din urmă” – speră oamenii.

P.S.: Pentru marea majoritate a cititorilor, dăm asigurarea că toate informațiile inserate în acest text au o legătură între ele – iar cât despre cunoscătorii implicați, nu avem nici un dubiu că deja cauta cunoștințe mai vechi sau mai noi prin agenda telefonului sau prin sertare.

(C.V.V.)