joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Denunț public: profitând de întuneric, Falcă ne-a înjurat zdravăn pe toți, la Zilele Aradului!

    de Alin Olteanu | 29 august 2016, 9:38 AM | Recomandările editorilor | Reportaj

    7

    Ora 22,45 sâmbătă seara. Zilele Aradului. Concert la Ștrandul Neptun. Cine concertează? Unii… La casa de bilete întrebăm frumos: se plătește bilet? „Da”… –  răspunde doamna de după geam. „Au intrat mulți arădeni?” – insistăm, fără a cere explicații în legătură cu motivul pentru care plătim bilet, arădenii, la un concert pe care noi l-am plătit. „Foarte mulți au intrat. Mă dor buricele degetelor la cât am bătut în casă” – ne spune serioasă casiera, după care luăm și noi calea lungă spre zona scenei aflată tocmai în cealaltă parte a Ștrandului Neptun. În întunericul aproape perfect, intuim grupuri de tineri (și nu numai) care se îndreaptă spre ieșire. Alții, spre concert. N-ai cum distinge fețele… pentru că nu ai cum. E imposibil. Dacă îți trage unul un pumn în cap sigur nu ai cum să-l vezi. Pare un drum spre nicăieri…

    În zona toaletelor publice, aflate în apropierea zonei bazinelor, lume multă. Unii trag de ușa închisă încercând să „pătrundă”. E greu când ai nevoi și administrația nu știe sau… se face că știe și totuși nu reacționează. „Dar unde e toaleta?” întreabă nervos un domn. I se răspunde imediat: „Aici, dar e închis. Acolo, lângă (în spatele clădirii), e o toaletă pe roți”. Îl observăm cum se îndreaptă în fugă spre locul cu pricina. Acolo… coadă. Mirosul în jur… n-are roooost!.. La fel de nervos sau… mai mult ca sigur disperat de „problemă”, bărbatul  fuge spre un tufiș și… asta e.

    Pe alee înspre concert, în afara faptului că se aude muzica de departe, e o atmosferă de înmormântare a Zilelor Aradului, nicidecum de sărbătoare. Pe ici pe colo, la câte o căsuță, câte un chefuleț organizat de proprietari (?) mai sparge monotonia. Dar e cheful lor, nu al tuturor, și e pe banii lor. Ți se pare că ești un fel de Sisif și că oricum faci un drum la al cărui capăt trebuie imediat să o iei înapoi. Însă.. să nu te mai întorci. Deprimant.

    Zona de concerte. Mii de oameni. Chiar multe mii de oameni, mai ales tineri. A avut dreptate casiera să o doară mâinile. Le-au dt părinții bani pruncilor ca să meargă la concert. La ei, la părinți, în cartiere nu le-a luat nimeni bani pentru că nu poți cere cuiva bani ca să-l vadă pe Falcă și „echipa sa”… Deși, parcă nici asta nu ar fi imposibil. Revenind… aproape că nu ai loc. Se simte încă mirosul de mâncare, dar mai ales cel de alcool și de praf ridicat non-stop de mersul spectatorilor. Dar nu este nici asta o mare problemă… oamenii au sărbătorit Zilele Aradului cu mici, bere, cătlane (nu am fost dar zic unii că 20 au ieșit magnific) și grătare..

    Nu avem nevoie de mult timp că înțelegem pentru ce sunt aceste zile. Ne dăm seama după ceea ce se spune la microfon… Pentru ei… Care ei? Ei, cei care sunt la primărie, cei care sunt la partidul care guvernează Aradul și-și fac campanie electorală pentru toamna aceasta, pentru prezentatori care (pe bună dreptate) își iau banii că într-adevăr nu e ușor să stai atâta vreme și să vorbești despre cât de frumos e momentul, pentru artiștii care încasează câteva mii de euro și pleacă… Pentru publicul larg nu e, pentru că, dacă ar fi, nu i-ai lua bani de bilet… repet, chiar dacă plictisitor, bilet plătit la un concert achitat chiar de el.

    (Imaginați-vă că îi organizați ziua de naștere copilului. La cheful său, îi angajați pe cei de la… Carla’s Dreams și îi plătiți bine. După, în ziua respectivă, le cereți invitaților, inclusiv copilului dumnevoastră, să plătescă bilet)

    La plecare, pentru că nu am stat mult, un gând negru, care mă urmărește de multă vreme, mi-a revenit în minte: suntem luați de proști, ne țin proști, ne dau totul cu lingurița mică mică, se poartă cu noi ca niște stăpâni, nu ne bagă în seamă, ne ignoră constant, se prefac a nota ideile noastre dar le aruncă la coș imediat ce nu suntem atenți, totul pentru a-i lăsa în pace și pentru a face ei tot ceea ce vor. Din păcate, am fost și eu, sâmbătă seara, unul dintre proștii lor. Și, ulterior, în noapte, târziu, acasă, mi-am dat seama cât de fraier am fost și ce înjurătură groaznică mi-am luat de la Falcă în momentul în care am scos banii să-i plătesc bilet… lui și fanarioților din jurul lui, că mie nu pot spune că mi-am plătit.

    Focurile de „artificii” au fost frumoase… au luminat drumul tuturor arădenilor care au vrut să găsească drumul spre casă. Ne revedem în.. pardon, la alegeri, înainte de ele… și tot pe banii noștri.

    Foto: Pentru că nu am putut face cu telefonul mobil, neavând destulă lumină, mi-am zis că negrul descrie perfect atitudinea administrației arădene față de mine și multe alte mii…  A… biletul a costat 3 lei de persoană. Oare din cauza „întunericului” l-am plătit?

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Ai dreptate Alin, aceasta administrație își bate joc constant de multi ani de cetățenii Aradului fără ca să-l deranjeze cineva. Cei care l-au votat pe Falca și de data asta își merita soarta ( sa stea cu rahatu la fund pana ajunge acasa) însă problema este ca suntem nevoiți cu toții sa suportam bătaia de joc pentru ca este și primarul nostru vrem nu vrem. Cat despre jecmaneala biletului de 3 lei pentru Zilele Aradului ar trebui întrebat și Consiliul local cum a aprobat asa ceva!

      +9 voturi
      +1
      -1
    2. Apropos de impozite… Si de Gradiste… cartier frumos, impozite pe masura. Iti faci o casa frumoasa si o gradina la fel. Inviti prietenii, oameni subtiri, incerci sa ai un fond muzical discret… Dar…ce sa vezi? In toiul conversatiei, tot la 30 de minute, haita de caini ai vecinilor ( cca 20 de Rottweileri innebuniti de foame si de tinutul in cusca) incep sa latre si sa urle astfel ca trebuie sa opresti orice conversatie. Se potolesc. Incep iar povestile, pe ton scazut, civilizat, nu trebuie sa auda toata strada… Dar…ce sa vezi? Incep gastele altui vecin sa-si aminteasca de rolul avut candva in salvarea Capitoliului… Si da-i si macane, si incep si gainile, si ratele…o intraga gospodarie… Cu mustele si mirosurile aferente… Trecem si peste asta, zambim jenati vazand cum musafirii stramba din nas la mirosurile ce se ridica din curtea vecina. Incepem din nou conversatia, dar unul din musafiri incepe sa stranute violent, semn de alergie… Fiinca vecinii de peste drum nu se deranjeaza sa tunda iarba din fata casei, plina de ambrozie… Inalta de un metru…

      Dar noi platim impozite de zona ultracentrala. Si in momentul in care descrii Biroului de Relatii cu Publicul al Primariei problemele de mai sus, care tin exclusiv de bun simt si de minime norme de convietuire, ti se sugereaza sa-ti angajezi un avocat, intrucat Primaria nu are competente in aceste probleme… adica,ia descurcati-va voi singuri cu prostiile voastre, ce vreti Primaria sa vi le faca pe toate?

      Si atunci te bucuri din nou ca platesti impozite, te minunezi de intelepciunea celor ce ne conduc, si vorba unui mare om de cultura locala, intelegi ca „a fi aradean e o stare de spirit”… NU?

      +12 voturi
      +1
      -1
      • Stimate Nicolae, toate Ni se trag de la decizia din fata urnelor, refuzul de a merge la vot si lipsa de implicare.
        De simtul civic ce sa mai spun?

        In ”Tarile Normale la cap”, exista Legi Nationale si Regulamente Locale ce reglementeaza cresterea animalelor in zonele urbane. In municipii nu poti avea de ex O Haita de caini in curte, doar fiindca este curtea ta. Daca ai mai mult de 2 gaini, care pot fi considerate animale de companie, ai nevoie de aprobare de la Primarie, dar si de la vecini.
        ”La Tara” alta treaba, ai crede? Nu! Este aceeasi ordine. Doar in cazul ”oraselor”. Cand este vorba de un sat, o comunitate agricola, dupa toate regulile, atunci este putin mai lejer.

        Despre Ambrozie? In Tara Vecina Ungaria, sa emis ”Mandat De Arestare National” pentru Ambrozie. Populatia este indemnata sa smulga planta de oriunde o intalnesc in calea lor. Nu o vor starpii, dar ii vor reduce aria de raspandire, cu siguranta, dar mai ales o planta mai putin va ajunge in stadiul sa raspandeasca in aer polenul atat de IRITANT.

        Dar am si io doua intrebari la domnia ta:

        – De ce socializarea cu prietenii in curtea proprie, nu poate fi facuta si ”Fara Muzica in surdina”?
        – De ce o iesire ”IN NATURA” este corelata si cu Muzica La Maxim?

        Ca si in cazul Latratului, Gagaitului de gaste, … muzica, oricarui ”sang” ar apartine, in spatiu deschis, poate fi de unii din noi, membrii ai aceleasi comunitati, perceputa ca fiind doar ”Un alt tip de poluare fonica!”.

        +1 voturi
        +1
        -1
        • Stimate Peterpan,

          Multumesc pentru raspuns.

          Nu-mi asum nici refuzul de a merge la urne, nici lipsa de implicare si nici lipsa simtului civic. Ele mi-au fost toate adaugate in educatie cu multa vreme in urma si la randul meu le adaug in educatia celor asupra carora am un oarecare impact.

          Iti dau perfecta dreptate in ceea ce priveste setul de reguli amintit mai sus si APLICAT in cazul tarilor amintite. Stii ca tarile cu cel mai mare grad de fericire al locuitorilor sunt cele cu reguli foarte bine conturate si mai ales foarte corect aplicate? Mesajul ce-l doream transmis in comentariul de aseara nu ataca lipsa de bun simt a celor la care faceam referire, ci lipsa aplicarii masurilor de coercitie din partea celor pe care noi ii platim tocmai ca sa faca asta. Masuri de coercitie care daca ar fi aplicate i-ar face probabil pe cei vizati sa se gandeasca de doua ori in momentul in care le-ar repeta.

          Iarta-ma dar m-ai confuzat cu cele doua intrebari… ma intrebi daca socializarea poate fi facuta fara muzica sau fara ea in surdina? Poti s-o faci fara doar si poate si fara muzica dar vrei asta? Poti sa mergi in vizita si fara flori. Poti sa inviti oaspeti si sa nu-i servesti cu nimic… si asa mai departe. La fel si cu muzica. De ce in surdina? Fiindca acelei muzici la care faceam referire nu-i sta bine decat in surdina, fiindca indiferent daca e acel gen muzical sau altul nu consider ca ar trebui sa il asculte si vecinii.

          A doua intrebare banuiesc si sper ca e doar retorica, nu?

          Si trecand peste (placutul, recunosc) schimb de idei intre un jurnalist si un cititor, ramane nevoia concretului. Avem un oras, ce facem cu el?

          +6 voturi
          +1
          -1

    Scrie un comentariu

    7 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.