În primăvara lui 1969, o mână de hipioți din Berkley își iau lumea în cap și se decid să o ușchiască din fața poliției după ce au dat de bucluc protestând împotriva participării americane la războiul din Vietnam. După câteva ezitări în privința destinației, se decid să plece taman în îndepărtata și cam nelocuita insulă Kauai, din Hawaii.

Ajunși acolo, fără casă și rămași fără sfanți, bărbații, femeile și copiii micului trib sunt în scurt timp arestați și condamnați la 90 de zile de muncă grea pentru vagabondaj. Apare, însă, ca în filme, un salvator: Howard Taylor, localnic și frate al vedetei hollywoodiene Elizabeth Taylor. Omul le plătește cauțiunea, sunt eliberați și îi invită să locuiască pe domeniul său de vis de pe malul oceanului. Fără restricții, fără reguli și fără facturi de plătit. Așa cum îi stă bine unei comunități anti-establishment pur sânge.

Locul era un mic paradis, un golf cu apa azurie aflat la capătul șoselei care duce spre coasta de nord a insulei. Tabloul e completat de lipsa curentului electric, vestimentația opțională și deciziile luate după cum „vibra” comunitatea. O fantezie hippie în toată regula. Hipioți și-au adus și un medic, și-au dat copiii la școală și au trăit în prietenosul sătuc încropit printre palmieri pînă în 1977.

În perioada de glorie, colonia ajunsese la 120 de suflete, „fondatorilor” flower-power alăturându-li-se surferi, foști veterani ai războiului vietnamez sau alți idealiști care vroiau să scape de sistem ori să înceapă o viață nouă în neguvernata comunitate de pe malul oceanului.

„În colonie aveam și veterani. S-au întors și erau distruși. Puteai face ușor diferența între ei și cei care n-au fost în război. Cei care nu au fost în Vietnam zâmbeau, pe ceilalți, însă, a trebuit să îi învățăm să zâmbească din nou”, povestește una din fostele coloniste.

Viața în colonie era destul de psihedelică. Marijuana și alte „stimulente” erau parte din viața cotidiană a multora dintre rezidenți. Surorile Teri și Debbi Green, poreclite de coloniști drept „surorile păcătoase”, trăiesc azi o viață normală în San Francisco. În Colonia Taylor, însă, erau consumatoare constante de LSD. Ele își amintesc de o altă femeie, tot rezidentă, care consumase mai bine de 300 de doze cât timp a stat în colonie. Astăzi, ea lucrează ca avocat.

Povestea nu e cu happy end. Locuitorii din Hawaii își pierduseră răbdarea față niște pierde-vară care huzureau, fără chirie, într-unul dintre cele mai frumoase locuri ale insulei. În plus, turismul luase avânt și Taylor Camp devenise tot mai râvnit. Invidiei localnicilor i se adăugau nemulțumirile legate de nuditate, droguri, salubritate și zarva tot mai mare din colonie. Plus incidentele, pentru că au existat și momente tensionate.

Astfel, în 1977, statul a cumpărat domeniul generosului domn Howard Taylor, iar colonia a fost obligată să părăsească satucul pentru deschiderea Parcului Național Na Pali. Pentru orice eventualitate, autoritățile au dat foc coloniei pentru ca foștii locuitori nu se mai întoarcă. În prezent, în acel loc este o parcare de mașini pentru turiști, cu câteva mese de picnic și niște toalete.

Patru decenii mai târziu, fostul rezident John Wehrheim a arătat  unor oameni de film fotografiile sale în alb și negru despre viața Coloniei Taylor (o parte a lor le puteți vedea în galeria foto). Așa s-a născut, în 2010, documentarul despre meteorica și idealista comunitate.

Sursa: România Liberă