Contactat telefonic, Laurențiu Gavra, un tânăr arădean stabilit de mulți ani în Bruxelles, angajat al Parlamentului European, a acceptat să poarte o discuție cu noi, pentru a-și exprima trăirile pe care le-a avut înainte și după atentatele criminale. În același timp, Laurențiu ne-a dezvăluit și parte din ideile sale despre ceea ce se întâmplă în Europa și cum vede un român (migrant am putea spune) din afara granițelor fenomenul migrației.

– Unde te aflai în momentul debutului atentatelor și cum ai aflat?

– Acasă. Culmea, mă pregăteam să merg la aeroport după cineva. Noroc că am un prost obicei, să fiu întotdeauna în întârziere. Pe la 8:45 au început sursele de știri locale să trimită mesaje, widgets pe telefon.

– Întrebându-te ca un necunoscător în privința senzației pe care o are cineva când știe că lângă el au detonat bombe… Ce ai simțit? Care sunt senzațiile pe care le încerci?

– Nesiguranță, asta se putea citi pe fețele tuturor ieri. Nu e deloc confortabil să știi că locurile prin care treci zilnic au devenit adevărate câmpuri minate. Era poliție și armată pe strada și înainte, după evenimentele de la Paris, însă lumea a început să accepte ideea. Acum însă a devenit mai apăsător să știi că puteai fi chiar tu acolo. O amică italiancă, ce se afla în trenul care venea din sens opus la Maleenbeek, a coborât și ea cu ceilalți prin întuneric în tunel. E dificil să exprimi ce simți când știi că pericolul e atat de aproape.

– Consideri că Occidentul greșește în politica imigrației? Ce soluții ai vedea tu?

– În primul rând, cred că migrația în general are valoarea sa adăugată, atât asupra celor în cauză cât și pentru țările în care migrează. Mă uit la noi, românii, am preluat segmente din serviciile/muncile din alte țări, pe care de obicei le facem bine, și pe de altă parte, contribuim acasă fiecare cu ce poate, capital, cunoștințe etc. Nu sunt însă de acord cu modul în care a avut loc, rute balcanice și altele. Ne-am trezit prea târziu să facem acordul cu Turcia, pe migranți și asta din cauza faptului că Europa a devenit prea socială, prea multă compasiune. Dar stă în firea noastră. Știi, ca în Regi Blestemați a lui Maurice Druon: mușcați de câini, dar cu principii, că nu dăm în animale … Pe de altă parte, fiecare țară, cu politica ei, s-a dezis de orice responsabilitate și fără o abordare integrată a creat această situație fără control, de altfel un test important despre cum funcționează UE, care a scos la iveală faptul că ne înghesuim pentru drepturi, însă obligațiile comportă interpretări diferite de la o țară la alta.

Soluții? Greu de exprimat la cald, însă cred că ar trebui să alegem între două opțiuni: ce vrem mai mult, intimitate sau securitate? Dacă o alegem pe a doua înseamnă că renunțăm la unele privilegii ce țin de viața privată și aici mă refer la legi Big Brother sau gen acordul PNR (transferul datelor pasagerilor aerieni cu SUA) – acord blocat de altfel de Parlamentul European pe motiv de imixtiune în viața privată a cetățenilor UE. Și nu în ultimul rând, o reacție mai promptă! N-aș vrea să-i dau o interpretare rasistă, dar ăștia de ieri au reacționat la câteva zile de la arestarea respectivului din Molenbeek. Apropo, casa în care l-au prins, aparținea unei familii de migranți de origine marocană ce stăteau acolo cu sprijinul serviciului de protecție socială, cu alte cuvinte, pe banii contribuabililor. Noi, în schimb, proiectăm steaguri pe toate clădirile de referință de pe mapamond în semn de solidaritate și încet-încet revenim la normal și rămânem mai departe impresionați de povestea migranților în drum spre Germania. Cu alte cuvinte, diferențe de abordare: de la ochi pentru ochi la întoarce și obrazul celălalt… sau cum?

– Ți-a fost frică de atentate? Ți-e frică?

– Frica n-aș vrea s-o recunosc acum. Nu-mi convine însă faptul că au reușit să pună la pământ valori fundamentale, ce aparțin lumii civilizate, principiul agorei ce stă la baza societății de azi, în sensul că nu te mai simți sigur în public, pentru că trăiești tot timpul o apăsare… Dacă azi, acum, aici?

– Cum crezi că se va schimba viața ta și a familiei tale acum, după? Te-ai gândit să te întorci în țară?

– Schimbări? Un lucru e cert, că nu o să mai trăim liniștea de odinioară, iar dacă situația persistă mă întreb cum o să le explicăm copiilor noștri liniștea de care am avut parte mai bine de trei sferturi de veac. Cât despre a ne întoarce, ieri îi răspundeam unui prieten, la un sms, că de la tragedia asta, parcă nu mai e fain la Bruxelles… Nu știu ce să zic, am un contract cu limită de durată. Ce o fi după, mai vedem.

– Fiind înconjurat de musulmani, știind faptul că, procentual, în Bruxelles, sunt cei mai mulți din Europa, crezi că vor mai avea loc și alte atentate?

– Orașele multiculturale, indiferent de majoritățile care le compun, te fac să devii puțin ignorant și implicit ignorat, prin urmare nu cred că prezența lor aici schimbă într-un fel sau altul lucrurile. Ce mă frământă însa e faptul că atacurile au de fiecare data alte obiective țintă, pe care realitatea o dovedește că e cam greu să le intuiești și să le previi.

– Se simte amenințarea?

– Aceasta va fi prezentă cât timp autoritățile nu acționează mai dur. Cred că toți cei întorși din Siria prezintă o amenințare iminentă și nu doar o listă de persoane sub supraveghere. Însă toate aceste evenimente tragice atrag curente populiste care pot avea repercusiuni serioase asupra stabilității Uniunii Europene și nu numai. E un fenomen foarte îngrijorător ce poate degenera în conflicte greu de imaginat acum…

 

Câteva fotografii făcute ieri în Bruxelles…

12325540_10208816716598465_1948993255_o 12595976_10208816717398485_1991272557_n 12895431_10208816736038951_1185301388_n

Alin Olteanu, 24 martie 2016, 9:04 AM