De multe ori am considerat că șoferii de taxi sunt puțin mai aparte decât restul cetățenilor. Ajung să vadă orașul noaptea, să îi vadă pe cetățeni în diferite stadii de „fericire”, ca să zic așa. Cred că sunteți de acord cu mine când spun că ei au veșnic tolba cu povești aprovizionată, iar această tolbă crește cu fiecare tură terminată. Dacă e weekend sau un concert, comenzile la taxiuri curg, iar clientela devine foarte pestriță și pusă pe glume. Iar de aici, ingredientele pentru pățanii amuzante sau mai puțin se amestecă singure.

De data aceasta însă, povestea este amuzantă și o are în prim-plan pe o șoferiță care, prin prezența de spirit și încăpățanarea ei, a reușit să ne mai descrețească frunțile. După o seară petrecută în oraș, am luat un taxi să plecăm către casă. Șoferița ne-a spus că este nouă în domeniul taximetriei și ne-a întrebat dacă o putem ajuta cu adresa. Sigur că da, nu era prima oară când am dat de un începător și doamna părea că se descurcă bine cu orașul. A pornit motorul și am plecat. Și a început și alarma să sune. Și a sunat și a sunat și nu s-a mai oprit. Am mers cu alarma pornită de parcă eram o coloană prezidențială. Am oprit cam la o sută de metri. S-a dat jos din mașină, a apăsat butonul de telecomandă, alarma s-a oprit. S-a urcat înapoi în mașină, a pus contactul, iar alarma a pornit din nou. Iar s-a dat jos, a apăsat butonul de alarmă, alarma s-a oprit. A urcat din nou în mașină, alarma nu a mai pornit:

Eh? Altă viață!”, a zis ea și a pus contactul. De data aceasta nu a mai pornit… mașina. „Na, că a murit”.

Doamna era atât de simpatică încât nu ne puteam supăra pe ea, mai mult decât atât, râdeam cu lacrimi, iar în momentul în care a murit și bateria, am „murit” și noi de râs.

Printre miile de scuze pe care și le cerea față de noi, se mai dădea jos din mașină, dădea pe telefoane să vină un coleg să îi dea curent. Dar nu avea nici cabluri. Taxiurile de la firme concurente opreau, șoferii se interesau, doreau să ajute, dar nu aveau cum, deoarece nici ei nu aveau cabluri.

„Doamnă, noi aici stăm până se rezolvă problema. Cu dumneavoastră dorim să mergem acasă”, au fost cuvintele noastre. Nici nu ne gândeam să comandăm alt taxi. Nu era vina doamnei. Mașina avea o defecțiune tehnică și asta a fost să fie.

Într-un final, un coleg taximetrist de la o altă firmă s-a oprit și a venit cu soluția salvatoare: „Mergeți aici la benzinărie și luați niște cabluri”. Noi, în mașină, tot repetam: „Na, că a murit”.

Două minute mai târziu, triumfătoare, cu cablurile în mână doamna ne-a zis: „Am rezolvat! 35 de lei! Imediat plecăm!”, iar noi parcă nu mai doream să plecăm. Comicul situației a fost completat și de încăpățânarea doamnei de a ne duce acasă și, până la urmă, ne-a dus. Nu s-a lăsat și pace! Pentru asta îi mulțumim, îi dorim cât mai multe curse, fără evenimente și baterie plină la mașină.

 

Mihai Todoca, 22 august 2017, 1:09 PM