joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    CULTURĂ: Dimploma „Okoș-Cocoș” pentru cultură generală pe probleme de Cioran – pusă la bătaie între Vasile Zărăndan și/vs. Eugen Puiu!

    de Special Arad | 30 decembrie 2016, 9:37 AM | Pamflet

    3

    Pene cărunte umflate, creste și mărgele înroșite și orgolii hiperventilate după o conferință de presă din această toamnă, la care au sărit piept în piept cei doi cocoși ai presei arădene, Vasile Zărăndan de la Arq și Eugen Puiu de la Glasul Aradului.

    La DiMploma din această categorie, la cultură, precum la multe altele, concura la un moment dat până și polivalentul și omnipotentul Falcă, că doar ajutase Timișoara să câștige titlul de Capitală Culturală Europeană, iar în acel caz am fi vorbit acum despre ciolan… dar așa, având în prim-plan doi presari intelectuali și o fază petrecută într-un mediu mai restrâns, vorbim de ceva mai „deep”: vorbim de Cioran!

    Departe să fie de noi intenția de a-i supăra pe cei doi colegi de breaslă cu acest pamflet amical, tocmai de aceea spunem din capul locului că vârsta și experiența își spun cuvântul în orice ogradă, chiar dacă, din când în când, cunoștințele ne mai joacă feste tuturor. E la mintea cocoșului, deci, că în ceea ce privește cultura generală, cei doi ar cam putea să ne „bată”, inclusiv în „probleme de Cioran”. Faza mai amuzantă e, în schimb, când se bat între ei…

    La ce vârstă a primit, la Paris, o bursă de studii Emil Cioran, scriitorul și filosoful român devenit apatrid și stabilit în Franța? Unul zicea 60, altul zicea 50. „Nu spui ține”… nu pentru că „persoană însemnată, da’ becher”, ci pentru că e irelevant cine era un pic de tot mai aproape de adevăr. „Tu să nu mă mai contrazici despre Cioran, alles klar?!”, grăia din rărunchi preacurajosul Gallus Gallus Zarandanus. Nici Puiu (fără facebook, fără poze, dar cu un premiu dat tocmai de Arq anul acesta, și anume „Cel mai popular editorialist”) nu s-a lăsat mai prejos și îi arunca vreo două vorbe cu un glas eroic. În cele din urmă, s-a „stabilit” cu agresivitate că ăia 10 ani nu-s chiar boabe de porumb date la găini, ce mama dracu’ atâta cucurigu pe lângă subiect?!

    26 de ani.

    Asta dacă credem pe cuvânt Wikipedia, că noi, la Special Arad, stăm mai prost cu memoria și cultura generală, în schimb avem cu toții câte-un „okoș-telefon” și aflăm repede tăfelu de chestii.

    În 1937, Emil Cioran (născut pe 8 aprilie 1911) a plecat în Franța cu o bursă a Institutului Francez din București, care i s-a prelungit până în 1944. Asta după ce în 1933 a plecat cu o altă bursă la Berlin, ca să-și continue studiile de filozofie. După o scurtă întoarcere în România (două luni, sfârșitul lui 1940 – începutul lui 1941), a părăsit pentru totdeauna România și s-a stabilit la Paris.

    Revenind la ale noastre, am hotărât să lăsăm dimploma de mare onoare la liber între cei doi, nu de alta, dar ne e dor de încă un „cock-fight”!

    vasile-zarandan-eugen-puiu

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Ei, țuca-v-ar mustața Țucului și bată-v-ar ciocuʼ cocoșului de dragii dragi ai moșului, că frumoas-ar mai fi și putoarea asta de viață de n-ar fi așa urîtă!
      Cît despre gîlceava mea cu moțuʼ despre moțul bursei lui Cioran, păi nu erea vorba despre cînd a primit bursa, ci despre cînd a fost prins că era bursier cu cuponuʼ de pensie-n jep, dragilor, și nu fusese vorba despre ce spuneam eu sau ce spunea zărăndanul Zărăndan, ci despre ce spunea despre asta, despre bursă și despre pensie, chiar Cioran.
      Că vă batem la cultură generală și Zărăndan și eu, mai ales Vasile și mai puțin eu, e discutabil masiv în ce mă privește pe mine și indiscutabil în ce-l privește pe el, fără a mă putea pronunța în ce vă privește pe voi, că mi-ar fi măcar jenă, dacă nu cumva chiar rușine de-a dreptul (poate că și de-a stîngul).
      Amu ni, dacă tot ne-ați diplomat – și eu unuʼ vă cucurigesc mult și-ndesat și frumos pentru asta, și mi-aș curba șira spinării în fața-vă dacă n-aș avea un junghi blestemat în șale și care mă-mpiedică să mă-ndoiesc, da-i fără-ndoială că nu mă-ndoiesc că nu veți înțelege, iară Vasile are-o tuse-abrașă care-l împiedică să vie să ieie diploma (să nu vă puie carecumva cineva să murmurați că „tusea și junghiuʼˮ sau asemănător, că Vasile-i bun de gură și io-s rău de plisc, deci ori dați de naiba, ori dați de băut, iar milă n-avem și drumuri spre crîșme știm cu nemiluita), propun să ne dați diploma ori la hanuʼ „Doi Cocoși Harțăgoșiˮ, ori la berăria „Cocoșii Zărăndani Iubitori de Țuți și de Cioraniˮ, ori la cîrciumica „Patru Pinteni, Doo Pliscuri Ș-o Singură Diplomăˮ. Premiul ăl mare, în cocoșei plăcut sunători, ni-l veți vira cu diligență și cu maximă urgență în conturile pe care le vom deschide mintenaș, în acest scop umanitar, la niște bănci din ceva edenuri fiscale terestre.
      Dragilor dragi, v-am spus vreodată că vă iubesc din răsputeri și cu nemiluita? Dacă nu v-am spus pîn-acum, nici de-acum n-am să vă spun, că-s tînăr foarte și-mi rînjește eternitatea înainte, deci am timp berechet. Atîta vă spun, precum le spunea oilor sale popa Ilie Cleopa, sihastrul sihăstrit la sihăstria Sihăstria: „mînca-v-ar raiuʼ!ˮ (măcar pe voi, că oricum iaduʼ ne-nghite deja pe toți).
      La mulți ani, Special Arad și specialilor de la Special Arad, și multă sănăteișîn la evribadi (sper că nu m-am smintit chiar de tot și că mai am o minimă posibilitate de-a mă lecui, bată-mă Seneca să mă bată de autoironic ratat ce mă aflu!).

      +6 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    1 + 0 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.