Pe când ne bucuram că zona a devenit civilizată, au venit ăștia…”, ne spunea un locatar din blocul V3, de pe 6 Vânători, ajuns în culmea disperării. Din luna februarie, viața celor din blocurile situate în apropierea imensului spațiu al fostei fabrici de mobilă avea să devină, treptat, de nesuportat, iar asta din cauza unei căsuțe.

Căsuță e mult spus, ce-i drept. Este vorba mai degrabă de o bodegă din bolțari, construită de cine știe cine și când, lipită exact de gardul care desparte cvartalul de blocuri „V”, de pe 6 Vânători, de imensul spațiu al fostei fabrici IMAR.

Locatarii zonei au avut mult de suferit din cauza spațiului părăsit, inițial din pricina unei uși din gard, lăsată mereu deschisă, care invita nenumărați boschetari și cerșetori să ia scurtătura pe acolo, către oraș.

O femeie din blocul V3 a încercat de nenumărate ori să ajungă în audiență la primar pentru a cere blocarea acestei uși. N-a reușit niciodată. Femeia l-a prins, în schimb, la cotitură pe edil când a făcut o vizită pe teren, însoțit de televiziune, pentru a observa demersul reabilitării zonei, inclusiv a blocului în care aceasta locuiește (reabilitarea blocului e un alt scandal, despre care Special Arad a scris într-un articol anterior). Femeia l-a tras de mânecă pe primar și a primit promisinea că „situația e sub control, totul se va rezolva”. Când? Probabil la Sfântul Așteaptă… Ușa e în continuare larg deschisă, fapt ce a ademenit o familie cu un copil de 2 luni să se mute acolo definitiv.

De la familie sărmană, la mâncăruri pe bandă rulantă și chefuri nebunatice…

Într-o primă fază, niciun locatar nu a avut nimic de protestat, mai ales că le era milă de oamenii mutați acolo. „Când am văzut că au un copil mic, am zis că săracii de ei, încearcă și ei să supraviețuiască cumva…”, ne-a spus unul dintre locatarii blocului V3, care are apartamentul chiar deasupra bodegii. Doar că de la doi adulți și un copil mic, s-a ajuns la mai mulți, iar apoi… la și mai mulți. „Zilele astea am numărat ieșind de acolo peste 15 persoane (de etnie rromă, n..red.), una după alta… Îi un dute-vino continuu. Și văd mai ales fete. Nu știu dacă nu-s duse de cineva la produs…” 

Din câte au observat vecinii, de sărăcie nu pare să mai fie vorba. În fiecare zi, un microbuz Volkswagen vine la bodegă, atât dimineața cât și seara, și le aduce de mâncare. „Primesc de mâncare cu lăzile! Și au și curent electric, printr-un generator care face un zgomot infernal în fiecare noapte. Au și televizor, îi aud de la mine din casă cum se uită la TV…”, ne-a spus un locatar.

„Deci nu-s săraci… Adică, de unde au avut bani să-și ia generator, televizor? Au și uscător de rufe… Cu ce spală e un mister, că nu-i apă în zonă… La toaletă, merg ori la WC-ul ecologic de la noi din curte, ori, de cele mai multe ori, își fac nevoile acolo, în iarbă. Văd de pe geam femeile cum își ridică poalele! Au și găini și cocoș, care ne trezesc în fiecare dimineață. Într-o zi am văzut cocoșul pe mașină…”, ne-a spus același locatar, vizibil iritat.

Gălăgie fie de la generator, fie de la chefurile pe care aceștia le dau noaptea, miros insuportabil de la gunoaiele pe care oamenii din bodegă le ard pentru a se încălzi, furturi… Oamenii decenți și civilizați de pe 6 Vânători au ajuns la capătul răbdărilor!

Le tot fură mâncarea bieților muncitori care ne reabilitează blocul. Unul s-a trezit și cu portofelul furat. Lângă noi e o grădiniță, dați-vă seama! Ce au copiii chiar lângă ei!”.

Un Arad părăginit, înghițit de gunoaie, deținut de proprietari străini

Revolta locatarilor rămâne la grad de revoltă, căci ce pot face mai mult? Să-i confrunte pe „vecinii veseli”? Se tem de ei. Să apeleze la autorități? Au făcut-o. Și au primit același răspuns de care ne-am izbit și noi, de fiecare dată când am cerut lămuriri cu privire la spațiile părăsite ale Aradului, care-au devenit magnet al gunoaielor și a persoanelor dubioase: „e proprietate privată, așadar nu putem interveni”. 

Tot proprietăți private sunt și casele din centrul vechi care stau să cadă pe trecători. Sau casele părăsite, care arată ca ruinele unei cetăți, din spatele pieței Avram Iancu, către Boul Roșu. Proprietate privată e și groapa de gunoi din Sânnicolau Mic către Fântânele. Tot privată e și zona din Checheci, de pe strada Șezătorii, unde merg hoții să-și ardă mizeriile ca să scoată și cea mai mică bucățică de cupru din ele, iar ulterior să o vândă la fier vechi. Toate proprietăți private. Toate pline de gunoaie și oameni dubioși. Toate neatinse de piciorul autorităților. Că, deh, legea e lege, datoria e datorie… Nu?

Locatarii de pe 6 Vânători trebuie să stea cuminți și să aștepte. Ce? Probabil, o minune…

Până proprietarul spațiului pe care este construită bodega nu va depune personal o plângere, nimeni nu poate face nimic. Ar fi „violare de domiciliu”. Așadar, locatarii așteaptă momentul (utopic, zicem noi) în care proprietarul va da ordin buldozerelor să treacă peste „cuibușorul de nebunii”, fie cu intenția să construiarcă altceva acolo, fie, din simplu spirit civic.

Zonă predestinată eșecului?

Spațiul unde se află căsuța a aparținut fabricii de mobilă IMAR. În 2007, fabrica s-a demolat, iar proprietarii ei au propus să fie transformată într-o zonă comercială și rezidențială. În anul respectiv, reprezentanții Africa Israel Investments au trecut la „treabă” și au anunțat că doresc să construiască un mall, proiect de care, bineînțeles, nu s-a mai ales nimic. Ideea a fost, pe urmă, pasată către AFI Europe România, care a obținut, în 2012, autorizație de construcție tot pentru un mall. Nici acesta nu s-a mai făcut.

În cele din urmă, speranța unei „schimbări de look” pentru imensul spațiu a ajuns anul acesta în mâinile unei firme din capitală (Complex Rezidențial Arcade SRL) a cărui proiect a fost întocmit tocmai de firma soției lui Gheorghe Falcă, Pro Arhitectura SRL.

Momentan nu se văd schimbări majore, doar câteva utilaje care scormonesc pământul. Dar punerea în aplicare a acestui proiect rămâne singura soluție pentru a „curăța” zona de gunoaie și de infractori.

Rămâne de văzut însă dacă de această dată planurile de readucere la viață a celor trei hectare și jumătate se vor și materializa sau și acest proiect va ajunge închis undeva într-un sertar al vreunui birou îndepărtat de viața îngreunată a celor din blocurile de lângă fosta fabrică… Că, deh, nu-s bani… Dar dorința autorităților?

 

Raluca Medeleanu, 31 martie 2016, 10:53 AM