Puține locuri se pot mândri cu un trecut atât de glorios și de vast precum capitala elenă. Fie că vorbim de apariția democrației, de marii filosofi care au schimbat lumea sau de celebrele jocuri olimpice, numele orașului este obligatoriu menționat. Acum, „leagănul democrației” se transformă în ceva radical diferit.

Asemenea altor mari capitale, Atena s-a dezvoltat treptat, ajungând în prezent la peste 4 milioane de locuitori datorită extinderii continue. Pe lângă templele impresionante din perioada Antichității grecești, a bisericilor construite în timpul Imperiului Bizantic sau a numeroaselor muzee cu diferite tematici, Atena este și orașul clădirilor în stil neoclasic, a cartierelor cu atmosferă occidentală iar mai recent, a graffiti-urilor și a altor picturi murale de o unicitate absolută.

grecia_parlamentul

Există numeroase aspecte din istoria Atenei care merită menţionate. Un aspect este legat de contribuţia aromânilor la patrimoniul atenian. Universitatea Tehnică din Atena poartă denumirea oficială de „Politehnica Națională Mețoviană”. Acest fapt se datorează binefăcătorilor care au donat sume considerabile pentru construcția facultății. Toți aceștia erau aromâni (vlahi) din orașul Metsovo (Aminciu), situat în regiunea Epir din partea de nord-vest a Greciei și locuit chiar și în prezent de o majoritate aromână. Baronul grec de origine aromână Gheorghe Sina a ridicat clădirea Observatorului Astronomic şi a ajutat financiar cea mai mare parte a construirii Universităţii din Atena şi a şcolilor „Arsakeio”, dar şi a altor instituţii culturale. Fiul acestuia, Simeon Sina, a ridicat, printre altele, clădirea Academiei şi Catedrala Ortodoxă din capitala elenă. Una din principalele străzi din Atena se numeşte „Sina”, în onoarea familiei.

grecia_zappeion

Important de precizat este că baronul Simeon Sina a contribuit financiar şi la ridicarea Catedralei Ortodoxe „Sfântul Ioan Botezătorul” şi a Seminarului Teologic din oraşul nostru. De asemenea, a fost cetăţean de onoare al Aradului, iar strada Academiei Teologice (fosta Paroşeni), i-a purtat mult timp numele.

Un alt mare binefăcător aromân, Evangelis Zappas, a dăruit Atenei un frumos palat în stil neoclasic și care astăzi este cunoscut sub numele de „Zappeion”. Mai mult decât atât, este considerat un fondator al Jocurilor Olimpice Moderne, acesta sponsorizând primele ediții, fiind responsabil și pentru restaurarea stadionului antic Panathenaic.

Părerea grecului de rând despre România este cât se poate de pozitivă, mulți considerând că noi, alături de sârbi, suntem singurii prieteni ai grecilor din această parte a Europei. Mi s-a întâmplat să aud de la diverși comercianți din centrul Atenei că au rude sau origini în orașe precum Brăila, Galați sau Constanța, unde de-a lungul istoriei au existat comunități elene numeroase.

Strălucirea de altădată a Jocurilor Olimpice care au avut loc la Atena în anul 2004, pare să fi apus. Majoritatea stadioanelor construite cu ocazia acestui eveniment au fost abandonate sau transformate în tabere pentru refugiați și imigranți. Criza economică și-a spus cuvântul și în acest caz, dar și modul în care au fost gestionați banii în perioada organizării Olimpiadei.

grecia_stadion

În ciuda faptului că au o istorie care se desfăşoară pe mai multe decenii,

flacăra violenţelor de mari dimensiuni s-a reaprins la Atena

începând cu noaptea de 6 Decembrie 2008, în cartierul Exarcheia, unde Alexis Grigoropoulos, în vârstă de 15 ani, a murit în urma unui glonţ tras în semn de avertisment de către poliţie şi care a ricoşat. Străzile capitalei, cu precădere în zona centrală, cartierele universitare şi portul Pireu, sunt „decorate” cu diverse afişe socialiste, care anunţă evenimente precum comemorarea Revoluţiei Bolşevice de la 1917. În încercarea de a atrage cât mai mulţi simpatizanţi, unele afişe sunt scrise în mai multe limbi. Pe mai multe străzi din jurul pieţei Omonia se poate vedea un afiş, unde printre cele 12 limbi în care a fost scris, am putut citi şi „Noi (toţi) suntem poporul”. Atentatete cu bombă, având ca principală ţintă bănci şi ambasade, au devenit un fenomen tot mai des în Atena.

grecia_afise

Conform unei legi din anii ’80, poliţia nu are voie să intre pe teritoriul campusurilor universitare, doar în cazuri speciale şi bineînţeles, în urma unei aprobări, de obicei imposibil de obţinut. Aceasta a fost adoptată de către Partidul Socialist (PASOK), în urma evenimentelor din anul 1973 împotriva juntei militare. Profitând de acest fapt, unele zone universitare au ajuns un adevărat paradis al imigranţilor ilegali şi al traficanţilor de droguri.

Victoria din anul 2015 a Coaliţiei Stângii Radicale (SYRIZA) în alegerile legislative, nu s-a datorat atât promisiunilor (majoritatea oricum imposibile de realizat), cât a eşecului pe care Noua Democraţie şi PASOK (partide istorice greceşti) l-au arătat în ultimii ani de guvernare. Euforia creată odată cu alegerea lui Alexis Tsipras ca prim-ministru al Greciei, s-a stins treptat datorită nerespectării angajamentelor pe care partidul câştigător susţinea că le va realiza.

18424798_1518390618234679_1737204186_n

Fără nicio urmă de îndoială, zona cea mai contestată a Atenei rămâne cartierul Exarcheia, loc cu o veche tradiţie socialistă şi anarhistă. În ciuda faptului că nu există o lege oficială, poliţia nu poate intra în această zonă, deoarece atunci când se întâmplă asta, au loc violențe care includ cocktailuri Molotov şi vandalizări. Una dintre principalele televiziuni greceşti a făcut recent un experiment, în care o persoană din cadrul televiziunii a sunat la poliţie şi a declarat că are nevoie de ajutor în legătură cu o maşină aflată în Platia Exarchion, locul central al acestui cartier. Poliţia a întrebat persoana în cauză dacă poate să se deplaseze până la ieşirea din cartier, pentru a putea mai apoi primi ajutor.

Grecia trece printr-o perioadă dificilă, marcată în principal de măsurile de austeritate impuse din exterior. Greşelile făcute în trecut au efect puternic în prezent. Istoria a arătat că poporul grec a rezistat mai multor evenimente cu caracter negativ, printre care se numără stăpânirea otomană şi Războiul civil. Din acest motiv, există speranţa că situaţia actuală a ţării se va îmbunătăţi treptat, dar acest lucru numai cu sacrificii.

 

Teodor Stoica

 

-, 10 mai 2017, 1:09 PM