„Îmi doresc ca de acum înainte Universitatea din Sibiu să devină partener oficial cu Festivalul Doinaș” – spunea  Lia Faur, organizatoarea principală a „Zile și Seri de Literatură Ștefan Augustin Doinaș”, la deschiderea conferinței susținută în această dimineață, în Sala Ferdinand a Palatului Administrativ, de doi conferențiari universitari ai Facultății de Litere și Arte din Sibiu, pe tema „Modernitatea cercului literar de la Sibiu” – modernitatea în sensul ei etimologic și nu istorizat.

Alături de conf. univ.dr. Radu Vancu, conf.univ.dr Dragoș Varga și de scriitoarea Lia Faur, în prezidiu s-a aflat și directorul actual al celebrei reviste culturale „Secolul 21”, Alina Ledeanu, care la sfârșitul conferinței a luat cuvântul și a prezentat pe scurt istoria publicației care, pentru un timp îndelungat, a fost cea mai importantă revistă culturală a țării noastre, având și la ora actuală o prestigioasă reputație în întreaga lume.

„Cercul literar de la Sibiu s-a organizat instinctiv într-o falangă de apărare a umanității”

Primul care a vorbit a fost Radu Vancu, venit pentru a doua oară la festivalul „SAD”. Acesta a plasat cercul literar de la Sibiu într-un context istorico-social. Este vorba de fenomenul ceea ce stă sub denumirea de „postumanism”, ce descrie ființa umană drept o entitate aflată într-o stare ce depășește definiția standard a trăsăturilor ce-l alcătuiesc ca „om”. Conceptul ridică întrebări serioase, căci pe drept cuvânt ne putem pune întrebarea dacă societatea mega tehnologizată în care trăim nu are un efect mai mult devastator decât benefic asupra noastră. Ființa umană este din ce în ce mai dezumanizată, ea devenind rigidă, rece. După cum spunea și Vancu, „trăim într-o epocă consumată, suntem primele vietăți care au lăsat o amprentă nefastă asupra planetei”.

Pornind de la acest concept de „postumanism”, Radu Vancu a explicat și „ingredientul magic” care a stat la baza cercului literar de la Sibiu, din care făcea parte și Ștefan Augustin Doinaș. Creațiile lor reflectă urme ale ființei vii într-o perioadă „postumană”, membrii cercului străduindu-se să-și salveze eul interior nealterat într-un regim care făcea tot posibilul să ucidă acest lucru. Ca exemplu, Radu Vancu a invocat poeziile „adolescentine” ale lui Radu Stanca, despre care spune că erau un curcubeu deasupra vieții poetului de fiecare dată când apărea „femeia”. Pe partea cealaltă l-a plasat însă pe Doinaș, despre care spunea că a fost un suflet bătrân, un adevărat înțelept înnăscut, care a reușit să conserve foarte bine latura umanității atât în poeziile sale, cât și în textele sale despre poezie. „Doinaș și-a amprentat tentația idealului uman”, a spus Vancu.

Discursul lui Radu Vancu a orbitat în jurul ideii că toate creațiile literare semnate de scriitorii și poeții vremii (Ion Negoițescu, Radu Stanca, Ștefan Augustin Doinaș, Ion. D. Sîrbu. Nicolae Palcu, Steinhardt etc.) au în comun această conservare a umanității într-o vreme teribil de antiumană. „Să renunți să-ți reții umanitatea în timpuri în care umanitatea era condamnată. Asta rămâne poate cel mai actual din cercul de la Sibiu: edificarea firii umane”, a spus Vancu. Mircea Ivănescu i-a spus acestuia, într-o întâlnire avută în anii 90, despre creația sa, că a urmărit să scrie poezie „ca și cum aș fi într-o țară liberă”. Răzbunarea lui Ivănescu împotriva sistemului a fost să-și păstreze cuvintele curate într-o lume a minciunii.

„Utopia cercului de la Sibiu: ei puneau ca punct de plecare o exploatare a clasicismului românesc”

Pe de altă parte, discursul susținut de Dragoș Varga s-a axat pe pasiunea cercului literar de la Sibiu pentru reciclarea clasicismului.

Cercul a fost grupat, de-a lungul timpului într-o multitudine de „-isme”, dar a fost mereu o imagine clară a pasiunii pentru tot ce înseamnă artă. Dacă ar fi luat naștere într-un alt context istoric, este interesant de făcut un exercițiu al imaginației în ceea ce privește impactului pe care l-ar fi lăsat creațiile acestor minți ilustre asupra literaturii române de astăzi. Din păcate, după cum a sesizat și Varga, gruparea a apărut într-un moment extrem de delicat, iar cine a resimțit poate cel mai intens momentul de despărțire a fost Radu Stanca, dorindu-și mereu o afirmare pe care a avut-o din păcate doar în ultima parte a vieții sale, la Cluj.

„Erau foarte tineri, dar aveau revelații care astăzi sunt foarte valabile”, a spus Dragoș Varga, în momentul în care relata despre exploatarea clasicismului românesc pe care insistau membrii grupării, dorindu-și o reîntoarcere la modelele greco-latine.

Iată trăsătura de bază, în opinia lui Dragoș Varga, aspura creațiilor literare ale cercului de la Sibiu: un proces făcut din reciclarea modelelor vechi. În operele lor au reapărut baladele, tragedia…

Chiar și prin modul lor de viață au reactivat acest clasicism: abstragerea din lume, corespondențele, cultul prieteniei – o prietenie care s-a extins până și în operele literare (balade cu subiect comun, poezii cu același titlu). Astfel, societatea clasică descrisă de George Călinescu se pliază perfect cu membrii grupării de la Sibiu. Varga a ținut însă să facă o distincție în ceea ce privește creațiile lor. „Operele lor sunt eclectice. Apare jocul dilematic între clasic și baroc (…) Apare un mare accent pe poleiala scrierii. De exemplu, la poemele lui Radu Stanca”.

Revista care a pornit drept o iluzie și a ajuns cea mai importantă revistă culturală până în 1989

La finalul conferinței, Alina Ledeanu, directorul revistei „Secolul 21”, a vorbit despre importantul rol pe care l-a avut protagonistul festivalului, Ștefan Augustin Doinaș, în metamorfoza atunci numitei reviste „Secolul 20”. De asemenea, Ledeanu a ținut să spună că se bucură nespus de mult că festivalul se întâmplă chiar la Arad, orașul în care Doinaș a fost un proeminent elev al liceului „Moise Nicoară”. Aceasta a reprodus, ca un paralelism, discursul pe care poetul l-a ținut la Sibiu despre cei ce nu mai sunt, când i-a fost oferit titlul de Doctor Honoris Causa: „Ceea ce mi-a dat satul a hrănit cercul literar, care a fost a doua mea naștere”.

Legătura lui Ștefan Augustin Doinaș cu Revista „Secolul 20” s-a petrecut în anul 1968, când acesta s-a alăturat redacției la invitația redactorului șef, Dan Hăulică. Primul număr al revistei apăruse în 1961, iar pe atunci era o simplă „vitrină” ce aduna texte din literatura universală, sub imboldul de a crea o iluzie în ceea ce privește libertatea din România. „Doreau să demonstreze occidentului că România e democrată, că trăiește pe roze”, a spus Alina Ledeanu.

Doar că de-a lungul anilor, revista s-a transformat dintr-un simplu „magazin literar”, într-o revistă de sinteză culturală, de la literatură, artă, știință, până chiar și la sociologie, iar asta, în mare parte, grație a trei oameni: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș (care după 1989 a devenit și director) și Geta Brătescu (care a împlinit anul trecut 90 de ani și încă mai lucrează la revistă). Numele de „Secolul 21” i-a fost atribuit revistei o dată cu sosirea noului mileniu, în anul 2000.

Festivalul „SAD” continuă în această după-masă cu un maraton poetic la Turnul de Apă, avându-i ca moderatori pe Șerban Axinte și Lia Faur, iar diseară se organizează un nou salon literar în casa unui arădean, de această dată la fam. Horst și Antonela Ammann, pe str. Vârful cu Dor. Mâine, 29 aprilie, dimineață de la ora 10 se organizează „Divanul prozatorilor” la librăria Corina și Galeria de Artă Delta, un nou salon literar, de la ora 11, la Teba, iar de la ora 15:oo „poezie pe Drumul Vinului”, la pensiunea Wine Princess din Miniș. Festivalul se va încheia duminică, 30 aprilie, unde se va desfășura dimineață o prezentare amănunțită despre modalitățile de întocmire a proiectelor culturale, „Cultura subfinanțată”, prezentată de Mihaela Indricău Bercea.