Din păcate pentru mine și spre rușinea mea, am avut ocazia să-l văd pe maestrul Florin Piersic într-un spectacol de teatru pentru prima dată abia ieri, la Casa de Cultură a Sindicatelor. Sincer să fiu, nu m-am numărat, până acum, printre fanii marelui „Mărgelatu’ ”, dar din respectul cuvenit din oficiu, mi-am propus să nu mă duc să văd piesa „Străini în noapte” cu aceste preconcepții de doi lei. Am prins un loc singuratic și am așteptat în beznă urmarea. Surpriza a fost cu atât mai mare. Trebuia să-mi dau seama că nimic nu se compară cu măiestria lui Florin Piersic pe scenă, pentru simplul motiv că originalitatea nu permite un grad de comparație. Cu tonusul asfixiat de uimire am încercat să țin pasul cu aplaudacii virtuozi ai serii și m-a copleșit gândul că pe mine cade sarcina grea de a scrie despre un actor senzațional și despre o piesă de teatru extraordinară. Am fost, realmente, sub pământ srl, neajutorat, cu capul golit de inspirație pentru un titlu provizoriu măcar. Am fost cel mai străin în noapte…

Credeam că farmecul lui Piersic este acela că orice ar spune, orice ar face, oricum o să placă publicului. În realitate nu e așa. Unicitatea actorului denotă un profesionalism combinat cu un fler în perfectă simbioză cu caracterul autentic, adică într-o clipă vezi în el un George Clooney în straie populare românești, care are la picioare sute de femei topite ca o înghețată-ntr-un vulcan activ, într-alta un concetățean simplu, un bătrân simpatic cu glume în program. Tocmai pe această schimbare radicală de personalitate mizează și piesa, o excelentă adaptare după opera lui Éric Assous (Les Montagnes russes), în regia maestrului Radu Beligan.

Era imperativ / normal ca înainte de spectacol să avem parte de un fel de stand up comedy în stilu-i caracteristic, în care era atât autoironic și autoelogios, cât și ironic și elogios față de alții, dar toate astea în cel mai simpatic mod posibil. Apoi, după mai bine de juma’ de oră de monolog amical-distractiv, s-au stins luminile… și a reintrat pe scenă alături de o femeie a cărei prezență anunțase o schimbare melodramatică iminentă: frumoasa actriță Medeea Marinescu…

…sau altfel spus: un Don Juan pensionar + o femeie cu stil = doi străini în noapte

Și ce noapte tulbure!

„În piesa „Străini în noapte”, Florin Piersic joacă rolul lui Pierre, un bărbat în floarea vârstei care după o noapte petrecută într-un bar este condus acasă de Julietta (Medeea Marinescu), o femeie frumoasă și tânără. Ea știe cine este el și tocmai de aceea și-a propus să-l însoțească în apartamentul lui, iar el este cel care află în acea seară un lucru care îi va schimba viața. Dar până la dezvăluirea marelui secret, Julietta mărturisește mai întâi că este prostituată și îi cere bani, apoi că de fapt este reporter la o revistă de femei și că face cercetări pentru o anchetă feministă, apoi că este „angajată” de soția lui Pierre să-l testeze în lipsa ei, însă aceste întorsături de situație sunt menite să ne dezvăluie cine sunt cele două personaje cu adevărat. Fiindcă la cât de diferiți sunt aparent la început, cu atât mai mult se conturează spre final trăsăturile comune.

Piesa este fascinantă nu numai pentru că numele Florin Piersic apare pe afiș, ci pentru că este o capodoperă, o piesă de teatru în care aștepți cu sufletul la gură să vezi ce urmează, ce vor zice și cum va decurge acțiunea.” (sinopsisul cu italic nu-mi aparține în totalitate, dar nu mai rețin de unde l-am luat)