Bună dimineața, Arad! Îmi imaginez o zi de luni… Sunt sigur că deja ți-ai băut cafeaua, că te-ai îmbrăcat, ți-ai luat umbrela și ai plecat la lucru. De fapt, ai ajuns de mult timp la lucru și, dacă ești la birou, ai pornit și facebook-ul. Te uiți la postările prietenilor, mai dai un like sau love, dai click pe o știre, te mai informezi, apoi te ridici și ieși la o țigară.

Discuți cu colegii ultimele știri virale, votul din Senat în privința lui Oprea, epidemia de rujeolă, ieșirile în stradă anunțate pe facebook în semn de protest și normal, mondenitățile.

Cu unele păreri ești de acord, cu altele nu, dar nu le combați, nu are rost să te lansezi în discuții.

Alții, care nu au o muncă de birou și lucrează într-o fabrică, se grăbesc ca în pauza de masă sau de țigară, să fure cât mai multe minute pentru a se informa cu ceea ce se întâmplă în țară sau în orașul lor. Se dezbat aceleași subiecte care sunt virale, părerile fiind împărțite, aşa cum e normal.

Ziua de lucru se termină, toată lumea pleacă acasă, mulţi se opresc la magazine înainte de a ajunge să trebăluiască prin casă, se uită de copii, dacă au, și apoi se uită din nou la televizor sau pe facebook. Puțini mai citesc câte o carte, sau își dedică puținul timp rămas pentru a mai crea ceva, indiferent dacă e pictură, un desen sau text…

Însă peste tot, la televizor, pe internet, vedem noroiul pe care îl împroașcă politicienii unii către alții, dar tot noi rămânem în mocirla lor. Ciudată făptură politicianul, când ai nevoie de el dispare ca o nălucă, iar când el are nevoie de el e peste tot: la lansări de carte, la o bere cu cetățenii de Ziua Vecinului , la concerte prin parc, la noi în poștă… peste tot. Îi vedem zâmbind și atunci ne aducem și noi aminte să ne întrebăm: „Noi suntem oare fericiți?” sau am ajuns atât de ocupați cu munca și cu setea de informație încât am uitat să fim flămânzi după înțelepciune? Munca, informația și… politica. Un triunghi al morții. Iar răspunsul la întrebarea dacă suntem fericiți cred că l-am găsit în filmul lui Sergiu Nicolaescu:

„Trăim, domnule, într-o lume fără onoare și fără limite morale. Cum aș putea fi fericit? Poate dumneavoastră, oamenii politici, s-o duceți altfel. Vorbiți de clasa noastră politică, ei bine, ea confirmă că am ajuns o țară plină de secături. O țară minoră, căzută rușinos la examenul de capacitate în fața Europei. Aici ne-au adus politicienii ordinari! Hoții, improvizați astăzi în moraliști. Miniștri ce s-au vândut o viață-ntreagă. Parlamentari contrabandiști. Boala o avem în suflet, există o epidemie înfricoșătoare de meningită morală, iar țara trebuia să ajungă aici târâtă pe marginea prăpastiei de unii conducători care sunt hoți la drumul mare.”

E dimineață, Arad… când te trezești?