De multe ori am auzit oameni plângându-se că poliția nu face nimic în oraș. Și tot de atâtea ori ne-am gândit că poate și faptul că nu se vede nimic ieșit din comun pe străzi, e un semn că poliția nu stă cu mâinile-n sân. Azi însă ne-a fost dat să înțelegem că și atunci când poliția stă… tot nu stă degeaba – lucru pe care-l știam, dar nu-l „palpam”. E cu ochii pe noi, urmărindu-ne fiecare pas, fiecare gest, fiecare mișcare. Oricât de înspăimântător sună asta, parcă desprins din romanul lui Orwell, totul e făcut cu un singur scop: ca noi, cetățenii, arădenii, să fim în siguranță.

Ei ne văd, noi nu-i vedem

Astăzi, după cum spuneam, am pășit într-un loc ferit de ochii lumii, care până acum nu a avut parte deloc de publicitate, tocmai în ideea ca angajații de acolo să-și vadă de treabă, neîntrerupți de vizite curioase care să le distragă atenția de la activitatea pe care o desfășoară necontenit, 24 de ore din 24. Este vorba de centrul de monitorizare a Poliției Locale, situat într-o locație pe care nu avem voie să o divulgăm. Acolo, într-o încăpere fără ferestre, polițiștii urmăresc permanent (în ture) străzile Aradului, prin imaginile afișate pe cele peste 80 de camere de filmat amplasate în oraș.

A fost o senzație ciudată să privim, de parcă am fi fost spioni, diferite părți ale orașului pe care le-am văzut de atâtea ori pe viu, însă acum, pentru prima oară, dintr-un unghi complet diferit. La prima vedere, ni s-a părut cumva nefiresc, intrusiv, de parcă ce făceam era nepermis: să urmărim drumul unui om către piață, să vedem cum altul iese din mașină, cum altul așteaptă tramvaiul tremurând de frig… Sentimentul de stânjenire era normal, căci noi chiar asta făceam, priveam prin gaura cheii la viețile unor oameni, fără niciun scop, doar ca amuzament. Și-atunci am înțeles exact de ce nu e voie ca centrul să primească musafiri. Căci angajații de acolo privesc cu un scop complet diferit. Ei ne veghează, iar în cazul unei încăierări, jaf sau accident, pot acționa îndată.

IMG_7860

Șeful Serviciului de Monitorizare, Cosmin Stana, ne-a explicat pe ce criterii sunt instalate camerele de supraveghere din oraș. Ele sunt așezate în puncte strategice. În fața școlilor, în piețe, la intersecții. În general, în zone cu un anumit risc. Din câte am înțeles, strada Mețianu este atent supravegheată, căci cu toții știm că e un soi de magnet pentru anumiți oameni, probabil și datorită faptului că e în apropierea pieței.

Viorica Graur, directorul general al Poliției Locale Arad, ne-a precizat că pe viitor se intenționează instalarea camerelor de supraveghere în (și) mai multe părți ale orașului: la locurile de joacă, în parcuri, în zonele unde se debarasează ilegal gunoaie. Doar că toate acestea necesită, firește, bani, așa că lucrurile se vor extinde treptat, mai ales că investiția a fost făcută din bugetul local. O investiție chiar benefică, am adăuga. Orice oraș civilizat din străinătate deține un astfel de sistem de monitorizare despre care se știe clar, privind statisticile, că are un rol crucial în scăderea infracționalității. Cosmin Stana ne-a spus că în străinătate sistemele sunt mult mai avansate, fiind implementată până și o opțiune de recunoaștere facială, astfel încât dacă o cameră de supraveghere îți filmează chipul în timp ce, să zicem, spargi un geam în partea de vest a orașului, programul de monitorizare te poate găsi automat, după chip, în orice altă parte a orașului, refăcându-ți traseul din ziua aceea.

IMG_7862

Arad: printre puținele orașe din țară cu centru de monitorizare

La noi în țară sistemele sunt mai simpliste, unele doar înregistrând imaginile propriu-zise. Aradul se află printre puținele orașe care dețin astfel de centre, alături de Cluj, București sau Timișoara.

Ceea ce m-a impresionat la sistemul din orașul nostru e puterea frapantă a zoom-ului în imagine, fără a pierde din claritate; deci dacă ești destul de departe de camera de filmat, dar te pui să furi geanta bătrânicii de la colț, ghinion: tot te vede poliția…

Treburi tehnice

Din momentul în care a fost inaugurat, prin 2015, sistemul de monitorizare funcționează neîntrerupt. Bineînțeles, trebuie respectați anumiți parametri ca să nu dea „error”. De exemplu, camera în care este montat serverul pe care se stochează datele (care rămân înregistrate în sistem, de regulă, 30 de zile) e setată la o temperatură optimă, constantă. Când am părăsit biroul foarte încălzit de la căldura pe care o emană ecranele de monitorizare și-am intrat în camera respectivă, ne-a pălit un frig de ni s-a făcut părul măciucă. Eh, exagerăm puțin, însă chiar era răcoare. Asta, bineînțeles, cu un scop clar. Serverele n-au voie sub nicio formă să se încingă. Chiar și sub podea este instalat un sistem de ventilație, în acest sens. Acolo, din păcate, nu am avut aprobare să facem poze, însă vă putem spune că erau niște servere cât casa…

Pe lângă aceste măsuri, cei de la centrul de monitorizare au trebuit să găsească o soluție și pentru eventualele întreruperi de curent. În acest sens, în curte a fost instalat un generator care asigură funcționarea nonstop. Cosmin Stana ne-a spus că monitoarele și programul nu s-au oprit absolut niciodată de la inaugurare. Noaptea, camerele din oraș trec pe infraroșu, iar în camera de supraveghere există mereu o echipă care urmărește monitoarele.

Așadar… ai grijă ce idei îți trec prin cap când ești pe spațiu public, căci nu ești niciodată cu adevărat singur. Big Brother te privește! :)

Raluca Medeleanu, 13 ianuarie 2017, 8:47 AM