„I miss you”, stă scris pe unul din zidurile Primăriei. Da, Arad, și mie îmi este dor de tine, și mie…

Văzusem cu ceva timp în urmă un afiș frumos pe care scria „Paris + Arad = Paradis”. Foarte frumoasă idee. Însă acum, după ce orașul întreg stă să cadă pe noi, îmi aduc aminte doar de întrebarea lui Hitler: „Brennt Paris?” („Arde Parisul?”). Ordinul Führerului din 23 august era clar: „Oraşul nu trebuie să cadă în mâinile inamicului decât ruinat complet”.

Se pare că ne uităm cu drag la pasarelă, la căsuțele din fața primăriei, la trei tramvaie verzi (date în folosință cu întârziere de doi ani), ne facem poze, dăm tag-uri pe Facebook, dar ignorăm complet faptul că în centrul Aradului, dacă se continuă cu această indiferență crasă, clădirile au toate șansele să ajungă pe făraș…

De la Podgoria la Teatru, pe oricare parte a bulevardului, sunt bucăți din tencuială și chiar cărămizi căzute pe trotuare.

De parcă asta ar însemna o administrație eficientă, cum cade o bucată, apare și pancarta „Atenție, au căzut ornamentele” , sau în unele cazuri un șablon cu exact același avertisment.

O clădire de pe strada Mihai Eminescu își ascunde fața în rușine, fiind acoperită cu un „giulgiu”…

În ciuda avertismentelor „Atenție! Cad ornamente” , unele firme apelează la bannere pentru a-și anunța posibila clientelă că este deschis și că așteptă să îi fie călcat pragul.

Alte soluții găsite sunt îngrădirea ariei afectate și montarea plaselor de protecție. Acestea ar fi binevenite dacă ar fi doar o soluție temporară, în facilitarea unor lucrări de reparații și nu doar pentru avertizare.

Până la rezolvare mai este cale lungă, iar ordinul conducătorului german pare că va fi îndeplinit aici, la Arad. Orașul se ascunde după garduri și plase, edilul după pancarte și caserole cu iarbă, iar emblemele unui oraș regal vor continua să sufere.

Până atunci orașul cade cu(minte).