joi, 18 aprilie, 2024

Special Arad Logo

    Aradul are o stradă nouă. Cum procedăm? Acum avem ocazia să-i dăm cea mai bengoasă, cea mai „chizdoasă” denumire! Că se cere…

    de Tomck@t | 11 martie 2016, 5:46 PM | Pamflet | Recomandările editorilor | Strada

    4

    Nu numai că se cere oficial, printr-o hotărâre de Consiliu Local Municipal inițiată de însuși primarul Gheorghe Falcă, dar se cere și din obligație morală, din spirit civic pentru conservarea tradiției ruralo-urbano-metropolitane cu specific românesc de a denumi străzile atunci – și doar atunci! – când mintea e cea mai odihnită, carevasăzică la maxim potențial creativ: după o beție zdravănă, în mijlocul loviturii de grație a mahmurelii p(r)ost-sărbătoricești. Și cum sărbători avem cu sau fără mila lu’ Dumniezo, este musai să avem și denumiri de străzi originale, memorabile, cu scopul concret și fără echivoc de a ne ilumina calea, de a ne îndruma precum sfântul GPS spre domiciliu în nopțile predispuse Apocalipselor albe și/sau multicolore… deci, ca să ne înțelegem, cetățeni: se cere o denumire pentru o stradă nou-înființată, dar… atenție mare! Ne trebuie o denumire cu un target bine definit și este obligatoriu să fie ceva la mintea cocoșului, având în vedere și probabilitatea că acel cocoș se poate „trezi” – în momente din alea neinspirate (de obicei, în toiul nopții) – cu o piatră-n cap, în cazul perturbării liniștii publice.

    Treaba stă în felul următor:

    ANUNȚ (cu litere mari) din partea Primăriei, semnat „PRIMAR (cu litere și mai mari) Gheorghe Falcă”:

    Începând cu data de miercuri, 09.03.2016, la intrarea în Primăria Municipiului Arad, sunt afişate următoarele documente privind:
    1.   Proiect de hotărâre privind atribuirea de denumire de stradă în municipiul Arad – inițiativa primarului
    Până la data de 22.03.2016, la registratura Primăriei Municipiului Arad, cei interesaţi pot depune în scris recomandări, sugestii şi opinii privind aceste documente.
    Informaţii suplimentare pot fi solicitate începând cu data 09.03.2016, între orele 8,00 – 18,00, la Serviciul Relaţii cu Publicul, camera 5.
    Cei interesaţi pot solicita în scris şi pot primi copii contra cost după aceste acte, care pot fi studiate şi pe site-ul Primăriei Arad, la adresa www.primariaarad.ro.

    Ca să n-o mai lungim atât,

    vă comunicăm de-ndată că este vorba despre o stradă ce a răsărit în fundul cartierului Bujac, perpendiculară cu existenta stradă numită ORIZONTULUI și paralelă cu strada la fel de existentă, dar nițel mai nouă, str. URZICILOR.

    Primăria intenționează să denumească strada asta „Mesteacănului”… ceea ce sună ca pixul! Ar avea sens (vom vedea de ce), dar trebuie să facem cu toții un brainstorming mai aprofundat pe tema asta, pentru că… gândiți-vă, stimați cititori, presupunem că vreți să ajungeți pe această stradă de după orizont și nu vă vine-n minte nicicum ce frunza mestecată de bivoli a fost dată ca denumire de către domn’ primar Gheorghe Falcă et co. acestei străzi. Nu e bine! Trebuie ceva mai de „Doamne-ajută”, pentru orice eventualitate!

    Dar să nu ne grăbim!

    Ca să înțelegem întregul Plan Urbanistic Zonal, această PUZderie de informații cartografice cu ordonanțe supreme și aliniate alienate conform Legii ce nu prea interesează pe nimeni, decât la baza orientării în timp și (mai ales) în spațiu pentru localnicul simplu, se cere o trecere în revistă a străzilor existente în cartierul dat, în cazul de față Bujac, ca să menținem armonia zonei pe linia de plutire, căci suntem convinși că nimeni nu-și dorește o „stradă-OZN” la el în cartier.

    Fără doar și poate, Bujacul are farmecul său.

    În colțul vestic începe direct cu strada MIMOZEI. Cu greu… trecem peste faptul că termenul de „mimoză” și-a căpătat un sens mai funny în ultimul timp, aceasta este, de fapt, numele mai multor specii de plante erbacee sau lemnoase, cu frunze compuse și cu flori mici, roz sau albe, care la cea mai mică atingere se repliază, după cum ne confirmă dexonline. Plantele erbacee sau lemnoase reprezintă, după cum putem intui deja, un laitmotiv pentru acest cartier arădean. Mergem mai departe pe harta imaginară (dar cât se poate de existentă) și observăm că str. MIMOZEI își ratează șansa de a se prelungi, printr-o curvă curbă de curbă, cu str. DIANA, în schimb, este perfect paralelă cu str. HERODOT și se intersectează, pe rând, cu străzile DIMITRIE ȚICHINDEAL, ARON PUMNUL și strada TROTUȘULUI. O adevărată sindrofie etnobotanico-istorico-preoțeasco-educaționalo-filologico-geografică din prima… la intrarea din stânga… sau cu stângul, în acest cartier.

    Mergând și mai departe, ne sar în ochi străzi precum CAISULUI, GHIOCEILOR, LĂCRIMIOARELOR, ULMULUI, ALUNULUI, dar și SÂNZIENELOR sau FLUTURILOR, subliniind accepțiunea generală că Bujacul a fost și este în continuare un cartier eminamente botanic.

    A se constata și latura afectuoasă a celor care share-uiesc plantația în Bujac, pentru că în această zonă dăm și de strada MAMEI.

    Dar nu putem să neglijăm nici faptul că Bujacul e mult mai jmecher  – neapărat cu „j” – decât ar crede băețașul pluriurban din Bronx (așa cum se visează derbedeii de Vlaicu), având o aspirație aproximativ administrativă, drept dovadă stau negru pe alb pe hartă străzile denumite BUCUREȘTI, GLORIEI, LEULUI sau INDEPENDENȚEI… și dacă am ajuns la independență, nu e de trecut cu vederea nici strada TIBERIU. Pur și simplu, nici mai mult, nici mai puțin, decât TIBERIU.

    Iar ca să subliniem din nou și apartenența mitologico-biblico-politică a acestui cartier, nu putem să uităm nici de străzile PROMETEU, SOLOMON și SEVER BOCU (fosta Decebal).

    Acum…

    Având toate aceste date importante la bază, putem să oferim o denumire mai potrivită, fără să dăm cu bâta-n baltă, și mult mai ușor de ținut minte decât… stați să căutăm, c-am uitat deja… auzi acolo: „Mesteacănului”!

    Propuneri pentru denumirea acestei străzi:

     

    Pe considerente botanice:

    – Str. Pizda Țigăncii (nu ne-njurați că-njurăm, știm bine că aceasta este denumirea populară pentru planta soră cu urzica, ceea ce ne cade la fix, pentru că singura stradă paralelă se numește „Urzicilor”. Deci se potrivește de minune! Pentru cei mai sensibili / subtili, merge și varianta latină, „Lamium purpureum”)

    – Str. Coada Calului (aceasta fiind o tulpină mai șoadă-așa sau ce drăcia vieții… în orice caz, o plantă erbacee din familia Equisetaceae, se potrivește și pentru că… să nu ziceți că nimeni nu are – ori o să vrea să aibă – cai într-un asemenea loc idilic, cu câmp căcălău în jur, numai bun de păscut!)

    – Str. Hașmaciuca (tot o plantă, evident, aceasta mai are și denumirea „Asmățuiul sălbatic”… ceea ce e o altenativă bună, fiind vorba de Arad-Vest… Vestul Sălbatic… deci e la mintea cocoșului pe unde batem ori noi, ori potcoava calului rătăcit)

    – Str. Ochiul Caprei (ați ghicit! Tot o plantă-minune, dar ne duce cu gândul și la capra vecinului, ceea ce pare să fie normal într-un cartier cu căsuțe, grădini și gospodării din astea marginale)

    – Str. Agurida (un ceva ce seamănă cu strugurii, după părerea noastră umilă și cu nu prea multă „agricultură generală”, agurida apare, cică, mereu și mereu în cărțile de bucate vechi, inclusiv în manuscrisul brâncovenesc de la finalul anilor 1600. Era cel mai popular acritor și nu doar ca înlocuitor al zemei de lămâie, pe care oricum nu și-o permitea oricine, oricând. În plus, ar putea fi pe placul gospodinelor avide de seriale spaniole de pe Acasă TV!)

    – Str. Sipica (atenție mărită! A nu se confunda cu mâța! Aceasta e o floricică de câmp, dar nu-i stres nici dacă domiciliatul turmentat va încerca să-i explice taximetristului și ceva legat de o pisică, în cazul în care se va lovi de dificultăți lingvistice. S-ar putea s-o nimerească din pură greșeală și este exclus faptul că ar putea nimeri undeva în pădurea Ceala!)

    – Str. Rodu Pământului (o altă „plantă uitată”, dar poate fi și o aluzie naturală la pământul pustiu ce înconjoară această stradă și ceea ce, nu demult, a fost inclusiv acest mic teritoriu cu criză de identitate)

     

    Pe considerente istorice:

    – Str. Aristotel (unul dintre cei mai importanți filozofi ai Greciei Antice, un clasic al filozofiei universale și tatăl școlii peripatetice… însă pentru cei mai de la marginea orașului, poate fi și un nume de câine)

    – Str. Mahomed (extrem de bună alegere și pentru refugiații islamici care ar putea să se stabilească acolo, ca să nu mai vorbim de importanța personajului în istoria mondială)

    – Str. Napoleon Bonaparte (serios acum! Cine n-ar vrea să stea pe Str. Napoleon Bonaparte? Ar putea crește nu numai turismul în zonă, direct peste câmp fiind autostrada și, puțin mai încolo, aeroportul, dar ar putea fi și o ocazie mare pentru investitorii imobiliari, care s-ar bate în public pentru obținerea avizului de prelungire a acestei străzi pe teritoriul unui posibil nou cartier rezidențial)

    – Str. Albert Einstein [pentru că Str. Eminescu avem deja și, conform savantului politician Gheorghe Funar (vezi, neapărat link-ul!), relația istorico-științifică a celor doi a fost mai strânsă decât am bănui, prin urmare, este musai să-l cinstim și pe acest – îl cităm pe marele clasic în viață: „handicapat”. Am încheiat citatul.]

    – Str. Nathan Leopold (un criminal notoriu al Americii care a trăit între 1904 și 1971. Am ales această recomandare pur și simplu pentru că rimează cu „nettle” – urzică în engleză. Din nou, încercăm doar să creăm o armonie generală cu strada de lângă, numită „Urzicilor”)

     

    Pe considerente administrativo-politice:

    – Str. Washington (dacă tot există în Bujac strada București, de ce să nu ne-ntindem cu imaginația? Unul dintre cei mai importanți politicieni din istoria Americii, Washington este astăzi, totodată, capitala Statelor Unite)

    – Str. Bănuților (merge, pentru că există deja în Bujac Str. Leului)

     

    Pe considerentul „Tiberiu”

    – Str. Bă, Cristi! (fiind viralul anului în România, nu se poate, efectiv, să-l lăsăm pe acest personaj de fabulă internautică pradă uitării, respectiv pradă câinelui care nu-l lasă pe om să fumeze liniștit)

    – Str. Bulă (cel mai celebru personaj fictiv al românilor de la Decebal încoace, este chiar o nesimțire crasă să nu-l cinstim și la Arad. Dacă nu se poate cu o statuie, măcar cu o denumire de stradă la dracu-n praznic)

     

    Pe considerente mitologico-biblice:

    – Str. Arsenie Boca (personajul cu cel mai mare rating de popularitate în zilele noastre… sinceri să fim, trebuia să începem direct cu asta. Doar că unde ar mai fi atunci fairplayul?)

    – Str. Zeus (pentru că strada „Dumnezeu” s-ar putea să-l supere pe enoriașii Arhiepiscopiei, credem cu tărie că n-ar avea nimic împotriva lui Zeus. În plus, și acesta este un nume destul de comun în rândul câinilor, cailor, vacilor și… cu o marjă de eroare de 99%, dar tot o posibilitate, a porcilor)

    – Str. Hercule (nu știm alții cum stau cu nervii, dar nouă… al doilea personaj mitologic care ne vine-n minte după Zeus este fiul său musculos care – trebuie să recunoaștem – are un nume cool)

    – Str. Samson (echivalentul biblic al lui Hercule, ăsta ar avea și el șanse mari, poate chiar cu ajutorul Arhiepiscopiei. Dar nu e recomandabil să-i întrebăm pe ei, că vor veni cu ceva nume de sfânt… și nu e ok)

    – Str. Xena (deși nu face parte oficial din mitologia greacă, Xena – mai periculoasă de felul ei pentru bărbatul de rând – are, totuși, un atu: dacă a existat vreodată, este posibil să fi fost prima femeie cu fustă mini din istoria omenirii… iar acest lucru e ceva! În plus, a fost gagica lui Hercule!)

    Așa arăta strada în cauză în 2011, potrivit Google Street View:

    strada in cauza

    Promitem solemn că vom face poze în starea sa actuală… dar deocamdată vă lăsăm cu:

    Va urma

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Vin și eu cu o propunere dacă tot veni vorba.
      Apropo, mie cel mai mult îmi place, normal, Aristotel iar dacă nu se poate măcar Socrate. În Bujac mi se pare ceva de la sine înțeles.
      Da io vreau să vă atrag atenția asupra situației mizerabile în care stau eu. Pe strada Porumbului, în Grădiște.
      Nu, Domle, nu stau într-un lan de porumb, dimpotrivă, e asfaltată, canalizată, am și curent și wifi. Problema e că strada se numea la început Trianon. Un nume frumos, un nume cu rezonanță, ce părere aveți: în loc să spun, stau pe Porumbului și să văd zâmbete condescendente, spun: pe Trianon și văd cum li se lungește fața la toți.
      După aia au botezat-o, după un comunist italian: Matteotti. Extraordinar și ăsta. A fost ucis de fasciști, sună bine, nemaivorbind de comunitatea italiană numeroasă de la noi.
      Așa că cer și aștept sprijinul presei ca strada mea să nu se mai numească Porumbului, să se revină la Trianon sau Matteotti. Oricare mă mulțumește, desigur, din rațiuni pe care nu vi le împărtășesc acum, eu prefer Trianon.

      +14 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    1 + 0 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.