De mai bine de două săptămâni, scena politică românească este în prim plan mai evident decât în orice moment al ultimelor două decenii. La fiecare colț de stradă, în fiecare birt, că sunt la o bere sau la o cafea, că sunt la birou sau că stau pe Facebook, românii discută politică. Și o fac așa cum n-au mai făcut-o vreodată. Extrem de interesați, extrem de bine documentați și de cele mai multe ori furioși. Iar furia asta a izbucnit începând cu 31 ianuarie 2017. Până atunci, când auzeai vorbindu-se despre politică și politicieni, auzeai dezamăgiri. De atunci, de la momentul în care Guvernul Dragnea-Grindeanu a dat Ordonanța de Urgență nr 13/2017,  s-a trecut de la dezamăgire la furie. O furie care s-a resimțit atât de puternic încât sute de mii de români au ieșit în stradă, zile la rând, pentru a-și exprima indignarea. În primă fază indignarea a fost față de modul în care a fost dată OUG 13. După 2-3 zile de proteste, oamenii au început să se documenteze și să înțeleagă despre ce e vorba, iar indignarea lor s-a transformat în furie. Modul în care politicienii au înțeles să trateze situația nu a calmat spiritele, dimpotrivă.

În tot acest timp, puterea parlamentară formată din coaliția PSD-ALDE părea că ignoră tot ce se petrece în stradă. Dacă ne gândim la motivul real pentru care a fost dată OUG 13, am zice că e de înțeles ignoranța Puterii. Totuși, e cel puțin straniu cum un mamut precum PSD, format ca oricare alt partid și din „uscături”, dar și din oameni curați și competenți, a ales să se încoloneze tacit în spatele lui Liviu Dragnea. Cu mici excepții, vezi cazul Mihai Chirica, de la Iași, care acum suportă represaliile colegilor de partid pentru curajul de a-și contrazice șeful de partid. Dacă în decembrie 2016 PSD părea de neoprit, adunând peste 45% din voturile românilor, acum social-democrații par că se duc în jos rău de tot. De aici și nedumerirea față de obediența atâtor pesediști față de Liviu Dragnea.

Și în vreme ce PSD trage ponoasele pentru OUG 13, ce fac liberalii? Ei bine, liberalii își văd de ale lor. Bineînțeles că le convenea OUG 13, că au și ei corupții lor. Dar cu toate astea, nici PNL nu pare a fi mult prea diferit de PSD în aceste zile, cel puțin nu dacă ne luăm după comportamentul liderilor. Așa că, în loc să blameze categoric OUG 13, să folosească zilnic toate canalele media pentru a da de pămând cu PSD și cu demersul acestora, liberalii abia dacă se aud prin diferite colțuri, desigur cei mai „curați” dintre ei. De neînțeles! De pemepiștii lui Băsescu nu cred că are rost să zicem prea multe…

În toată perioada asta, opoziția reală era și este făcută de către președintele Klaus Iohannis și de către USR. Deși președintele ar trebui să fie undeva la mijloc în toată povestea asta, el a reușit să strângă suficientă simpatie cât să redevină numărul unu între politicienii români. Dar n-a strâns doar simpatie. Prezența lui în mijlocul oamenilor în primele zile de proteste a stârnit idignare în dreptul susținătorilor PSD, motiv pentru care după câteva zile s-a trezit și el cu manifestanți la ușile Palatului Cotroceni care îi cereau (și-i cer) demisia. E drept că unii dintre ei spun că protestează împotriva lui Iohannis și că nu sunt de acord cu OUG 13, dar asta contează mai puțin.

În ceea ce îi privește pe cei de la USR, aceștia au făcut opoziție zi și noapte. La propriu! Ziua strigau pe toate canalele media, din toți rărunchii, ceea ce nemulțumiții își doreau să audă. Nici nu era greu, fiindcă USR pare a fi singurul partid parlamentar care, cel puțin momentan, n-au parlamentari care să aibă probleme cu Justiția. În schimb ei fac alte greșeli… minore dacă le comparăm cu cele ale celorlalte partide. Vezi cazul senatorului Mihai Goțiu, care în doar opt zile a reușit să fie pus la zid de două ori, fiindcă l-a luat somnul în băncile Parlamentului.

Ei bine, toată opoziția asta nu rămâne „neplătită”. Astfel că, vedem cum în ultimele zile toate tunurile puterii bubuie anevoios asupra acestei fragile opoziții. În vreme ce opoziția, așa fragilă cum e, parcă trage cu arcul.

De ce nu asupra liberalilor? Păi poate pentru că liberalii, cum spuneam mai sus, n-au făcut prea mult tam-tam în ultimele zile. Sau poate pentru faptul că, după tot ce s-a întâmplat în ultimele zile, liberalii, fiind ca „apa sfințită”, n-au reușit să adune capital politic mai deloc.

De ce asupra lui Iohannis? Fiindcă Iohannis e clar că mai vrea un mandat de președinte și fiindcă, așa cum spuneam, în momentul ăsta se află pe primul loc în preferințele românilor ca intenție de vot.

De ce asupra USR? Pentru că USR a făcut opoziție, pentru că USR a dat de pământ cu OUG 13, dar și pentru că USR pare să fie singurul partid care a crescut în sondaje în ultimele două săptămâni. Nu mult, ce-i drept, dar a crescut.

Pare a fi o strategie destul de bine pusă la punct, dar toți cei care zile în șir și-au strigat nemulțumirile în stradă n-au adormit, iar faptul că OUG 14, prin care se abroga OUG 13, a fost atacată ,pare a fi o bombă cu ceas. Dacă pică OUG 14, revine problema pentru care sutele de mii de români au protestat, iar lumea ar putea să iasă din nou în stradă… poate într-un număr și mai mare.

Andrei Fuliaș, 16 februarie 2017, 1:01 PM