Se apropie ziua și ora în care se dispută Derby-ul Vestului. Știm că istoria le-a fost știrbită atât celor de la Poli, deveniți ASU Poli în timp ce în Liga 1 evoluează o altă Poli, ACS Poli, dar și celor de la UTA, club practic reînviat în urma proiectului început în vara anului 2013, proiect demarat chiar în sezonul la finalul căruia FC UTA a dispărut de pe firmamentul fotbalului românesc.

Nu este singurul caz din fotbalul nostru. La fel s-a întâmplat la Rapid, la Iași, la Craiova, la fel este situația și în cazul clubului FC Argeș.

Ce este foarte important este chiar detaliul care ține în viață acest derby: spiritul. ASU Poli și actuala UTA au fost adoptate practic de vechii suporteri ai culorilor alb-violet, respectiv alb-roșu, iar partida de duminică se va disputa într-o atmosferă unică, cum numai la un derby între Timișoara și Arad se poate vedea.

ASU Poli și UTA Arad se întâlnesc duminică de la ora 19 pe arena „Dan Păltinișanu” din Timișoara.

Rivalitatea Arad – Timișoara este de când lumea, iar la fotbal s-a aprins mai mult la începutul anilor 60. Tocmai din acea perioadă este și povestea noastră de astăzi și ea este centrată pe un fotbalist care a evoluat într-un singur meci pentru echipa de seniori a clubului UTA: Gheorghe Macavei.

S-a născut la data de 1 mai 1941, în cartierul Gai din Arad. Deci de curând a împlinit 76 de ani. A rămas la fel de simpatic ca acum mai bine de 20 de ani când l-am cunoscut și probabil ca acum 60 de ani când juca la juniorii clubului UTA. A început fotbalul în cartier, la Găiana, iar la 14 ani s-a dus la UTA.

Ca junior, nea Ghiță Macavei a făcut istorie pentru clubul arădean. A jucat trei finale de campionat național, primele două le-a câștigat, apoi pe a treia a pierdut-o în fața Rapidului.

„Am jucat în trei finale naționale ca junior. În 1958, în 1959 și ultima în 1960. În primele două am câștigat, prima contra lui Dinamo, apoi anul următor cu Farul. Ne-a bătut Rapidul în 1960, nu mai știu, 4 sau 5 la zero. Țin minte că juca la ei Dan Coe, cel care avea să joace la echipa națională în Mexic 70.”

Gheorghe Macavei l-a avut antrenor la juniori pe marele Nicolae „Coco” Dumitrescu, cel care în 1956, după ce a renunțat la activitatea de fotbalist, a preluat echipa de juniori a clubului UTA alături de Adalbert Sida. Practic au fost începuturile lui Coco Dumitrescu în cariera antrenoratului, carieră în care a excelat devenind campion cu UTA în 1969 și 1970, perioadă care a culminat cu eliminarea marii echipe a lui Feyenoord, campioana Europei și a lumii la vremea respectivă.

FOTO: Echipa de juniori a clubului UTA, campioană națională. Sursa: Radu Romanescu

Echipa de juniori a clubului UTA din finala câștigată cu Dinamo, în 1958: Gavrilovici – Vesescu, Virag, Faur – Toth, Koszka – Selejan, Igna, Vați, Gal, Macavei.

Echipa de juniori a clubului UTA din finala câștigată cu 5-2 cu Farul, în 1959: Necula– Miculan, Bauer, Szigete – Lele, Nagy – Pîrcălab, Kisso, Matusinka, Roman, Macavei.

Se vede din formulele de echipă înșirate mai sus că Macavei a jucat lângă- pe atunci – viitori mari fotbaliști ca Gavrilovici, Koszka, Igna, Vaczi I, Gal sau cel care avea să devină „Săgeata Carpaților”, Pîrcălab, fratele vitreg al lui „Coco” Dumitrescu, jucător care a făcut istorie în tricoul lui Dinamo și al echipei naționale.

Ioan Igna avea să joace la echipele de seniori a lui UTA și a lui Poli, devenind apoi mare arbitru internațional care a arbitrat meciuri celebre cum ar fi Franța – Brazilia la Mondialul din Mexic 86, meci în care au evoluat Platini, Tigana, Giresse de o parte, sau Zico și Socrates de cealaltă. În 1988, la Euro, Igna a arbitrat semifinala dintre Olanda și RFG, câștigată de „portocala mecanică” cu 2-1. În acel meci pe teren erau Van Basten, Gulllit, Ronald Koeman sau Matthaus, Brehme, Klinsmann și mulți alți fotbaliști celebri.

Portarul Gavrilovici avea să-l descopere, peste ani de la finala de juniori, pe Helmuth Duckadam, băiatul din Semlac care a intrat în Cartea Recordurilor apărând patru penalty-uri în finala Cupei Campionilor Europeni câștigată de Steaua în dauna Barcelonei, la 7 mai 1986.

FOTO: Gheorghe Macavei, cel din stânga

Remarcat la echipa de juniori, Gheorghe Macavei avea să joace un singur meci pentru marea echipă a clubului UTA: pe 14 octombrie 1960, la Timișoara. UTA a învins atunci pe Știința cu 3-2, Macavei jucând lângă marele Petschovski, dar și lângă alți mari fotbaliști ca Pîrcălab, Metskas, Floruț, Capaș sau Tăucean. „Am câștigat atunci la Timișoara. Ce fotbaliști erau… Petschovski a fost mare. Era pe final de carieră, dar foarte bun. Am jucat pe un teren undeva în studențime. Era atmosferă și atunci”, spune Ghiță Macavei.

Știința – UTA 2-3 (octombrie 1960)

Știința: Curcan – CODREANU, Țurcan, Neacșu – Cojereanu, Tănase – Gîrleanu, Igna, Manolache, LAZĂR, Mițaru.

UTA: FAUR – Szucs, SERES, Neamțu – Capaș, Petschovsky – Pîrcălab, METSKAS, Tăucean, Floruț, Macavei.

Arbitru: Emil Martin (București)

FOTO: Iosif Petschovski, cel mai mare fotbalist din istoria clubului UTA

„A fost 3-2 pentru arădeni, care au început tare din start, cu Petschovsky deschizând scorul din lovitură liberă ”marcă înregistrată” în minutul 2. Știința a egalat la 1 prin Gîrleanu, care a finalizat o combinație frumoasă (18), dar Aradul a preluat conducerea din nou: Metskas făcea 2-1 cu un șut imparabil, de la 20 de metri (22). Avantajul s-a mărit grație lui ”Puiu” Tăucean, care i-a driblat peȚurcan și portarul Curcan, marcând în poarta goală, 3-1 pentru UTA (33).

UTA a făcut un joc calm, cu acțiuni clare și omogene. Petschovsky și Capaș au fost stăpâni pe teren, iar cei cinci atacanți au tras mult la poartă, din orice poziție. Arădenii au fost mai bine orientați tactic și au practicat un fotbal mai tehnic”, remarca Al. Gross, corespondentul regional al cotidianului Sportul.

Avea să se încheie 3-2 pentru UTA, timișorenii marcând ultimul gol al meciului prin Manolache (84)” (conform uta-arad.ro).

„Iosif Petschovski a avut mare grijă de mine. Mă duceam la el acasă și mă învăța tot felul de chestii. Țin minte că avea un perete la care mă tot punea să trag sau să joc din prima. Avea o motoretă, eu i-o spălam. Și lui și lui nea Nicu (n.r. Coco Dumitrescu). M-au angajat în fabrică la UTA unde eram în grija unui alt campion, Băcuț. Frumoasă viață era…” (Gheorghe Macavei)

În 1961, Macavei avea să fie transferat la UVA Arad, echipa care după un an devenea Vagonul. A evoluat doi ani în Divizia C, după care a promovat în Divizia B. În 1968, Macavei a promovat cu Vagonul în Divizia A, dar a retrogradat la finalul sezonului, chiar în vara în care UTA devenea campioana României. Ghiță Macavei a marcat 5 goluri în acel sezon de Divizia A.

„În acel an am bătut pe UTA cu 1-0. Apoi în retur aveam 3-1 și mai erau vreo 20 de minute. Țin minte că a intrat Șchiopu și ne-a rupt. Ne-au bătut 5-3, Șchiopu nu a putut fi ținut nicicum… Am jucat la Vagonul din 1961 până în 1972, dar nu cred cred că în acești 11 ani am fost de mai mult de zece ori rezervă” spune Gheorghe Macavei.