Ce este visul? Pentru unii este doar forma de imaginație involuntară cu conținut de material inconștient și expriență subconștientă constând dintr-o succesiune de imagini, sunete, idei, emoții și alte senzații care apare, de obicei, în timpul somnului. Pentru alții, visul este rațiunea de a trăi.

Visul poate fi vaccinul împotriva resemnării, motivul pentru care reușești să îți depășești limitele, să lupți până la ultima picătură de energie, să îți sacrifici momente din viață tocmai pentru a deveni ceea ce ai visat.

Constantin Moldovean, personajul central al acestei povești, a visat o viață întreagă, a visat 67 de ani să devină campion mondial, adică primul în lume. A reușit la 67 de ani, o vârstă la care mulți dintre colegii lui de leat nu mai sunt printre noi, una la care foarte mulți își dreg durerile, iar alții preferă să stea tihniți lângă nepoți.

Maestrul Constantin Moldovean muncește, se sacrifică zi de zi și trage zilnic de micuțul său corp, arătând o vitalitate pe care – fără exagerare – nu o au nici cei de 20-30 de ani.

„Muncesc minim patru ore în fiecare zi. Fac serii de câte 60 de flotări, fac 3-4-5 ridicări la frânghie, fac sute de abdomene și ore întregi de mobilitate, mă antrenez cu copiii la saltea, înot zeci de bazine. Am noroc să profit de luxul de a fi sănătos”, spune Constantin Moldoveanu, campion mondial la Masters atât la lupte greco-romane, cât și la lupte libere. Într-adevăr, abdomenul maestrului Moldovean pare pietrificat.

A fost campion al României la toate categoriile: la copii, la juniori, la seniori. A fost campion balcanic, a învins campioni mondiali, dar nu a fost selecționat niciodată pentru Mondiale sau Olimpiade, chiar dacă era campion național. Deși era în lotul pentru Olimpiada de la Montreal, cea în care a strălucit Nadia, Constantin Moldovean nu a mers în Canada. Comuniștilor le era frică că nu se mai întoarce în țară…

S-a retras în 1983, tocmai anul în care s-a stabilit la Arad. De atunci nu a mai participat ca sportiv la nicio competiție. „Acum a tras Ovidiu de mine (n.m Ovidiu Burghelea, antrenor de lupte la CSȘ Gloria Arad). M-a convins să particip la aceste Mondiale. A fost un adevărat antrenor, este un profesionist. A fost elevul meu, iar acum m-a depășit. Sunt mândru de asta. A avut grijă de mine 24 din 24 de ore… Am câștigat aceste titluri pentru mine, pentru ei și pentru Arad”  

„Am început pregătirea specifică pentru Mondialele din Finlanda de greco-romane și cele din Polonia de lupte libere în urmă cu exact un an. De atunci mă antrenez minim patru ore în fiecare zi, de luni până vineri, iar sâmbăta și duminica sunt la bazin. Am avut noroc și cu fiicele mele care m-au susținut din toate punctele de vedere, deci și financiar. Cel mai greu mi-a fost cu slăbirea pentru a intra în categorie. Nu am mai făcut asta de aproape 40 de ani, dar nu am uitat cum se face. Trebuia să slăbesc de la 62-63 kg, la 58, ca să fac categoria.”, continuă maestrul sportului, Constantin Moldovean. Acesta s-a antrenat peste 1.000 de ore pentru aceaste competiții, la care adăugăm și ora petrecută pe tatami din timpul celor două „Mondiale”.

S-a antrenat cot la cot cu sportivii în activitate de la Gloria. Făcea sparring cu Florin Budai (foto, mai jos), copilul căruia i-a și dus un tricou personalizat pe care i l-a oferit cadou. „Citește mesajul de pe spate”, i-a spus profesorul. Acolo scria, în engleză: „antrenează-te din greu, sau du-te acasă!” Profesorul știe cel mai bine asta… A stat zece ani câte 11 luni pe an în cantonamente. „A 12-a era pentru refacere”, completează el.

Primul vis și l-a împlinit acum trei săptămâni în Finlanda. A câștigat titlul mondial la lupte greco-romane, un sport pe care nu l-a practicat, dar l-a predat mai apoi.

„Eu sunt liberist. De aceea, emoțiile au fost și mai mari în Polonia după ce am câștigat la greco-romane. Frica, emoțiile, te ghidează. Mi-a fost frică mereu, la fiecare meci. Emoțiile îmi treceau după prima strângere de mână cu adversarul. Cea dinaintea luptei. Acolo mă transformam”, spune Constantin Moldoveanu.

În preliminariile competiției din Polonia, Constantin Moldoveanu și-a rupt degetul mic al mâinii stângi în lupta cu un reprezentant al Rusiei. A luptat așa în următoarele trei meciuri și a câștigat titlul mondial după ce l-a depășit în finală cu scorul de 10-0, pe un alt rus, Pockhamov. Acel meci a fost considerat de organizatori ca „cel mai frumos meci al zilei”, dintr-un număr de peste 300 de meciuri!

„Mi-am rupt degetul la primul meci. Apoi l-am bandajat și am luptat așa. Strângeam cu trei degete. M-a durut, dar a trecut. Am simțit că i-am bătut pe toți mai ales datorită pregătirii mele fizice. În primul meci am fost condus cu 4-0. Parcă m-am întors în timp cu 40 de ani. Apoi mi-am revenit la realitate și am câștigat. Au fost singurele puncte pierdute de mine în întreaga competiție. Am fost și sunt mândru de această performanță. Mi-am îndeplinit al doilea vis. Sunt de două ori campion mondial”, spune profesorul.

A câștigat. Este campion mondial la 67 de ani. Corpul său parcă este sculptat, în ciuda celor aproape șapte decenii de viață. Astfel de oameni sunt modelele de lângă noi, dar, din păcate, puțini avem timpul, disponibilitatea, dorința sau șansa să îi întâlnim.

Într-o lume a consumerismului, a vedetelor de plastic, astfel de oameni trec de cele mai multe ori neobservați.

Mai jos este un video cu finala de la Campionatul Mondial de Lupte Greco-Romane din Finlanda.

„Sunt antrenamente la care schimb trei tricouri. Când fac slăbire intru și în saună, deși nu mi-a plăcut niciodată. Atunci când simt că nu mai pot, mă încovoi, îmi pun mâinile pe genunchi și mai număr până la 100. Să mai curgă câteva picături…” (Constantin Moldoveanu)

PS: Evident că la final profesorul Moldoveanu a ținut să mulțumească tuturor celor care l-au ajutat. Au făcut-o fiicele sale, Oana și Raluca, familia sa, a făcut-o Ovidiu Burghelea, „mentorul” său mai tânăr, dar au făcut-o și cei de la CSȘ Gloria Arad, de la clubul Metalbox Arad și de la Federația Română de Lupte, care s-a ocupat de partea logistică.